Skip to content

ROMÂNIA, CATEDRALA DIN SUFLET

June 25, 2014

DSC_1945

Dincolo de România reală, asta de zi cu zi, uneori obosită şi urâtă, alteori fardată de patrioţi cu simbrie tricoloră, sau pur şi simplu firească precum alte ţări fireşti, mai există o Românie „fictivă” dar mai palpabilă decât cea vizibilă: România din mintea fiecăruia. O ţară cu acte de proprietate în regulă, transferată din cărţile de istorie în intimitatea minţilor noastre. În primele clase de gimnaziu simţeam contradicţia dintre viaţa reală şi trecutul nostru măreţ. Mai spre maturitate, văzând pe viu cine şi cum face istoria, am ajuns la concluzia că această ţară a avut numai conducători de seamă: oameni buni, bătrâni, cumpliţi, afumaţi, frumoşi, drăcoşi, turciţi, ţepoşi etc. Cu toţii trecuţi prin coaforul istoricilor şi cronicarilor, rujaţi precum domnişoarele de 9o de ani proaspăt scoase din congelatorul de la morgă. Când e vorba de ţară, primul lucru care-ţi trece prin minte este necesitatea de a fi sincer cu ea şi cu tine însuţi, ca într-o căsnicie în care, dincolo de iubirea reciprocă, primează încrederea unuia în celălalt. Multora nu ne place cum arată România de acum, însă nu facem nimic pentru a o schimba. Patriotismul de paradă e o interminabilă văicăreală. Patriotismul adevărat, în stare pură, nu există să existe, nici măcar amestecat cu un pic de naţionalism. Fizic, ţara de azi a căpătat conturul unei locuinţe în care mulţi neaoşi locuiesc cu chirie. Inclusiv cu chirie la stat. Impozitele specifice Evului Mediu sunt o formă a României de a se întreţine ca Stat. Am locuit două săptămâni în Anglia. De acolo, cu excepţia politicienilor, a virtualilor turişti, a românilor plecaţi de aici şi a altor situaţii nesemnificative,  România nu e percepută în nici un fel, nu există sau e ceva ce ţine de domeniul curiozităţii. Mă refer la lumea simplă, nu la presa englezească subiectivă şi maliţioasă. Dăunezi, am asistat la o campanie electorală în care unul din sloganurile trâmbiţate, deşi accentuat demagogic, a măturat piaţa politică: „Mândri că suntem români”. Înţeleg să fie mândru că e român un sportiv, un campion mondial, dar nu un politician, oricine ar fi el, care, după cum lesne se poate observa, a pus ţara pe dric şi o duce spre Catedrală. Există şi o Românie superbă, minunată, perfectă, frumoasă şi puternică. E România din mintea unora dintre noi. Nu a subsemnatului în mod special. România din suflet. O ţară mai blândă şi mai dreaptă decât sora ei de lut. O catedrală din „tavanul” căreia uneori picură silenţios lacrimi cereşti. Reversul României al cărei ştat de plată îl frecventează patrioţii amanţi ai urnelor electorale. Cine nu simte că e stăpânul real al unei Românii virtuale, nu dă nicio şansă acestei ţări care nu e cu nimic mai prejos decât cele lăsate de Dumnezeu pe pământ…

 

                                                                                          Marin Ifrim

Advertisements

From → Uncategorized

Leave a Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: