Skip to content

ÎNGERUL S-A ÎNTORS ACASĂ!

July 11, 2014

În anul 2004 i-am publicat primele poezii. Era un băiat chipeş şi politicos, până când i se părea că nu e băgat în seamă. Nu suporta să nu i se acorde atenţie, chiar dacă el însuşi era deja o impunere a atenţiei. Încă de atunci avea gesticulaţia histrionică a viitorului actor. Se purta aşa de parcă ar fi vrut să nu se vadă că nu e cum suntem noi toţi. I-am făcut un portret într-o carte de-a mea.  Nu am îndrăznit atunci să scriu că semăna cu un înger, aşa cum ne putem noi închipui că arată îngerii: subţiri, mlădioşi, ceruiţi, puri etc. Cred că bănuia că e cineva, că e ales. Cerea totul de la viaţă, părea că o străbate tot timpul în fugă. Îl atrăgea eternitatea. Astfel de oameni par născuţi în ceruri şi, ca să nu ne spună nouă prea multe, de unde vin şi de ce vin printre noi, sunt repede chemaţi înapoi: “acasă” !. Dispariţia lor ne crează o frustrare cumplită, ne arată cât de mici şi de răi suntem în viaţa de zi cu zi. În Sorin Gabriel Şaguna a văzut genialitatea exact cine trebuia, profesorul său de teatru, marele actor Florin Zamfirescu. Sorin mă suna cam de 2-3 ori pe an, când îşi aducea aminte de mine. Mă bucuram ca şi cum m-ar fi sunat copilul meu. De fiecare dată nu uita să-mi mulţumească pentru nu ştiu ce sfaturi literare pe care i le-aş fi dat când era elev. Era doar un pretext de a-mi arăta reciprocitatea prieteniei noastre. M-a sunat şi acum vreo 4 luni, rugându-mă să ajut o fetiţă, să-i public nişte poezii. Avea vocea schimbată. Abia acum realizez că deja era în drum spre ceruri. Nu mi-a spus că e în spital, iar eu tocmai ieşisem dintr-un spital. L-am rugat să noteze adresa mea de e-mail şi să-mi trimită acele poezii. Instinctual, simţeam că nu-şi notează nimic. Probabil că nici nu avea cum, căci era ţintuit la pat. A fost ultimul nostru schimb de cuvinte. Ca de obicei, la finalul discuţiei mi-a spus “săru’ mâna”. Aşa îi era obiceiul. Cred că aşa i se adresa şi lui Alex. Oproescu, cel care, din câte ştiu, a fost primul care a investit în promiţătoarea sa carieră literară. Au crezut şi alţii în el, iar el nu ne-a înşelat aşteptările până în ultima clipă. S-a născut la 23 februarie 1989, în Buzău. Încă de când era elev avea o emisiune radio și Tv. A absolvit o facultate de profil și a ajuns actor profesionist surprins de chemarea la ceruri chiar în momentele în care i se prevedea o carieră deosebită. În 2006 i-am prefațat cartea de versuri de debut, care, tare ciudat, se numea chiar ”Apus de infinit”! A mai publicat un volum, ”Per tu”, în 2007, apoi, în 2008, încă unul cu un titlu care poate sugera ceva despre ce simțea el, posibilul viitor mare actor, în pielea personajelor sale: ”Dumnezeu pentru o clipă” ! Cei care l-au cunoscut mai bine, sunt convins că au simţit că e vorba de o fiinţă specială. A trăit ca să ne pună pe gânduri. A murit ca o pildă secretă. Dumnezeu ştie de ce. Ne-a pus pe gânduri, ne-a făcut pentru o clipă mai buni, pentru ca, imediat, să o luăm de la capăt în rătăcirea noastră zilnică. Dumnezeu să-l ierte!

 

                                                                                             Marin Ifrim

Advertisements

From → Uncategorized

One Comment
  1. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

    moartea e o altă formă prin care vom reveni…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: