Skip to content

CÂND VOM AFLA ADEVĂRUL DESPRE „COLOCVIUL“ DIN 1982?

August 21, 2014

3a Gabi Năstase, A. MAREȘ,c.Stan,Cușnarencu

Nu aş fi scris rândurile de faţă, dacă, într-o tentativă de a mă debarasa de maculatura inutilă din casă, nu dădeam peste o modestă revistă, xerocopiată (apărută în 1996), privirile căzându-mi asupra unui text semnat de Gheorghe Ene, intitulat destul de pompos „Cel mai mare eveniment literar buzoian din epoca de aur…“ Iată ce scrie magistrul Ene, unul dintre cei mai cunoscuţi textualişti ai Generaţiei ’80: „… n-a fost vreo ediţie a «Cântării Români­ei», vreo lansare ori vreun salon de carte, vreun miting literar de (d)uzină sau stadion, vreo lună (plină) a cărţii la sate, ori întâlnire cu cine ştie ce figuri literare de prim rang autentic ori conjunctural, vreo premieră naţională a unui scriitor judeţean, nici înfiinţarea super-cenaclului «V. Voiculescu», nici vreo şedinţă fulminantă a cine ştie cărui alt ce… local! A fost ceea ce Viorel Marineasa a numit în revista «Orizont» (Timişoara, ian. 1995) «o întâlnire de pomină a generaţiei optzeciste care a avut şansa de a intra deopotrivă în documentele Securităţii şi-n istoria literaturii», o întâlnire la care culturnicii şi mass-media nu s-au încumetat să participe, dar nici să sufle vreun cuvinţel despre ea, decât, poate (!), doar în direcţia suflatului zilei. Ştiţi despre ce eveniment este vorba? Aşteptăm răspunsuri şi mărturii. Eventual rapoarte.

Am reprodus integral textul lui Gheorghe Ene, în continuare încercând să mă refer la ambiguităţile acestuia. În primul rând, articolul se adresează unui segment clar, adolescenţilor, fiind vorba despre o revistă realizată de adolescenţi, pentru, nu-i aşa, adolescenţi. Spre a lămuri cititorii, precizez că Ene se referă la un „Colocviu naţional al tinerilor scriitori“, care a avut loc la Buzău în anul 1982. Aşadar, Ene se adresează adolescenţilor, cerând acestora, ca la un concurs „Bingo“, să ghicească (?) evenimentul. În 1982, adolescenţii anului în care Ene publică textul aveau între 1 – 5 ani. În al doilea rând, „mass-media“ absentă la care se referă Ene, pur şi simplu nu exista în 1983, dacă facem abstracţie de singura publicaţie locală existentă atunci, săptămânalul „Viaţa Buzăului – Organ al Comitetului judeţean de partid“. Atât şi nimic mai mult, doar dacă nu cumva Gheorghe Ene nu reproşează că nu au participat la „colocviul“ din 1982 ziarele locale apărute după 1989, odată cu televiziunea şi posturile de radio locale. Deşi în vremea aceea (şi nu după) nu eram „culturnic“, nu pot să nu remarc discrepanţa din logica lui Gheorghe Ene: ce să caute „culturnicii“ la o întâlnire a optzeciştilor? În al treilea rând, ce şi unde trebuia să „sufle“, mass-media şi „culturnicii“, despre această epocală întâlnire, dacă nu au participat la ea?

Deşi nici eu nu am participat la această întâlnire, căci, calitatea mea, de optzecist, probabil că m-ar fi îndreptăţit, de-a lungul timpului am auzit destule poveşti despre ceea ce a fost acolo, în cele două sau trei zile, cât a durat colocviul. Trec peste o serie de lucruri mărunte, irelevante, precizând doar că la colocviu au participat, printre alţii: Daniel Vighi, Viorel Marineasa, Dan Culcer, Sorin Antohi, Mircea Nedelciu şi mulţi alţi scriitori de primă mână ai celebrei generaţii optzeciste. De asemenea, au fost prezenţi şi mulţi cenaclişti buzoieni, ale căror nume nu le pomenesc aici pentru a nu stârni cine ştie ce patimi nedesluşite. Se spune, au spus-o unii participanţi buzoieni, că toate luările de cuvânt, comunicările şi recitalurile au fost trase pe bandă de magnetofon. Vreo zece benzi! Care benzi ar fi luat drumul Securităţii. De asemenea, se mai spune că, după manifestare, participanţii ar fi fost convocaţi la Securitate, fiecare la secţia de care aparţinea prin domiciliu. În jurul acestui colocviu pluteşte misterul şi în ziua de astăzi. Nu ştiu dacă scriitorii din alte oraşe, participanţi la colocviul de atunci, au scris ceva despre acesta. În schimb, buzoienii, care au avut destulă… mass-media la dispoziţie după 1989, încă nu şi-au descărcat sufletele. Nu cunosc motivele acestei tăceri de mormânt şi nici nu vreau să insinuez ceva. Totuşi, ceva nu este în regulă. Mai mult, mă întreb dacă nu cumva întâmplările de atunci să fie şi cauza faptului că la Buzău nici în ziua de astăzi nu există acea atât de mult invocată comuniune scriitoricească. Tot ce este posibil. Nu mă îndoiesc că, acum sau mai târziu, noi sau cei ce ne vor urma, vom/vor afla adevărul. Vorba magistrului Gheorghe Ene: „Aşteptăm răspunsuri şi mărturii. Eventual, rapoarte”. Cu „mărturi­ile“ ar putea începe chiar el, Gheorghe Ene, participant direct (oho!) la manifestarea cu pricina! (Articol preluat din revista ”Amphitryon”, nr. 4-5, august 1998).

                                                                     Marin Ifrim

Advertisements

From → Uncategorized

Leave a Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: