Skip to content

Memorialul tăcerii

September 7, 2014

3a Gabi N-âstase, A. MARE+ÿ,c.Stan,Cu+Önarencu

IV. DESPRE COLOCVIUL LITERAR DE LA BUZĂU – 1982

La puțin timp după începerea acestei documentări am avut surpriza să dau și peste ”scrisoarea” din 5 septembrie 2006, pe care”cărturarul Sorin Antohi” a încredințat-o ziarului „Cotidianul” , prin care acesta recunoaște că a colaborat cu Securitatea. Redau preambulul acesteia, intitulat de autor ”Esența”:    ”Am semnat un angajament de colaborare cu Securitatea pe 29 martie 1976, pe cînd eram elev în ultima clasă de liceu (m-am născut pe 20 august 1957), la capătul a vreo trei săptămîni de presiuni. Aproximativ între 1976 și 1982, cu intermitențe neregulate, printre care una de peste un an și jumătate, am furnizat Securității note informative, sub numele conspirativ «Valentin». Am informat în scris Securitatea despre unii dintre prieteni și pe unele dintre cunoștințe, fără să-i previn, fără să le-o mărturisesc post festum pînă la scrierea acestui text, fără să-mi cer iertare, fără să-mi asum public acest trecut nedemn și dureros. I-am turnat uneori, cu moartea în suflet, dar nu i-am trădat niciodată: nu am fost agent provocator; nu am primit misiuni de vreun fel; nu mi s-au promis și nu mi s-au creat avantaje; nici una dintre notele mele informative nu a trecut de generalități și de informațiile pe care le consideram deja cunoscute; în toată perioada am rămas ostil Securității și partidului-stat; mi s-a plătit cu aceeași monedă. Între 1974 și 1989, Securitatea a primit informații despre mine de la alți informatori, iar în anumite etape mi-a deschis «dosare de urmărire informativă» (D.U.I.). Astfel, timp de cincisprezece ani, am trecut prin prima și ultima dintre cele trei situații în care se putea găsi un cetățean al R.S.R. din punctul de vedere al Securității (dacă individul nu lucra direct în aparatul acesteia): (1) turnat, (2) turnator, (3) turnator turnat – aceasta tipologie sumara a turnatorului se va detalia pe parcurs. În paginile de fată, îmi voi spune pe scurt povestea și voi reconstitui schematic mai multe episoade relevante, pe baza memoriei, a unor însemnări personale din epocă și a unor documente de arhivă păstrate la CNSAS și solicitate de mine în august 2002. Pînă în momentul vorbirii, după primirea mai recentă de către CNSAS a unei enorme cantități de dosare, sînt singurele documente disponibile care mă privesc. Din punct de vedere etic și moral, marturisirea și căința vin prea tîrziu: gravității faptelor mele de acum 25-30 de ani i se adaugă gravitatea imprescriptibilă a tăcerii, a vieții trăite în minciună și duplicitate. Numai din punct de vedere psihologic și istoric (de la egoistorie, prin microistorie, la istorie) e mai bine prea tîrziu decît niciodată.“      Sorin Antohi, prin această destăinuire fulminantă, făcută cu o precizie de scriitor de prim rang, aduce un aport extrem de convingător și de necesar în deslușirea până la nud a mecanismelor roților dințate ale Securității. Dacă măcar o parte infimă dintre informatorii acestui serviciu contra nației s-ar fi spovedit public imediat după 1989, acum țara noastră ar fi fost în cu totul altă situație politică, economică și administrativă – securiști precum Ilie Merce și Ristea Priboi (ultimul fiind cel care îl avea în urmărire pe marele poet Ion Gheorghe) nu ar mai fi avut loc în guvern sau în parlament. În fond, totul a fost pierdut în clipa în care Punctul 8 al Proclamației de la Timișoara a rămas doar o încercare nereușită de asanare a rămășițelor viguroase ale totalitarismului securisto-comunist. Este posibil ca Sorin Antohi să fi făcut această mărturisire exhaustivă pentru a evita pentru totdeauna vreo altă tentativă de șantaj asupra sa. Oricum ar sta lucrurile, omul își merită liniștea, izbăvirea.

Revenid la Gheorghe Ene, unul dintre organizatorii morali ai Colocviului de la Buzău, aș menționa faptul că, încă din anul 1971, adică din vremea studenției, acesta dădea semne clare de nesupușenie față de rigiditatea sistemului opresiv din România. Se tot glumea pe seama ”literaturii de sertar” , iar Gheorghe Ene era unul dintre cei ironizați, dacă nu cumva această formă de ironie rudimentară nu o fi fost doar o simplă provocare a turnătorilor și securiștilor aflați în depistarea până și a celor mai insesizabile mișcări în front. Cum spuneam ceva mai înainte, Ene căra tot timpul după el o geantă doldora cu manuscrise. Uneori ne citea cu o plăcere rară, având pe față expresia fericită a actorului care a prins forma maximă în cel mai potrivit rol al vieții, propriul său rol în propriul său scris. Se oprea din lectura făcută cu voce tare, bine articulată, doar la apropierea de masa noastră a vreunul necunoscut sau a chelneriței. Uneori se dezlănțuia și nu mai ținea cont de nimic, părea un bard revoluționar autentic, opus totalmente modelului oficial Adrian Păunescu. Firește, gestul său era unul de provocare a nevăzutului duh rău omniprezent. A publicat câte ceva din ceea ce citea atunci, în perioada 1971-1978, deci până în Colocviu, în volumul ”texte dincoace”, apărut la Editura ”CEEA CE”, în anul 2007 – o editură a sa, în care a publicat doar vreo trei cărți asupra cărora voi reveni. În prefața cărții (”Cuvinte lămuritoare”), autorul notează :”Aici sunt numai texte citite (probabil, și de ochii albaștri ai patriei!) la două cenacluri, Junimea și Viața Buzăului, la Festivalurile de poezie de la Sighișoara din anii 80, sau incluse în corespondența purtată aici, în special cu Gheorghe Crăciun. Celălalt Gheorghe din grup, Iova, a fost și martorul unei lecturi (16 octombrie 1975) la cenaclul evocat din Buzău, de pe urma căreia (auto)condamnarea scrisului meu la sertar, pe durată nedeterminată, a devenit o concluzie de care nu m-am despărțit nici astăzi complet, deși trăiesc alte (sub!)vremuri…”. Acum, la atîția ani de atunci, nu am nicio îndoială că respectivele texte, sau corespondența lui Gheorghe Ene cu Gheorghe Crăciun și alți optzeciști nu ar fi fost citite și de ”ochii albaștri ai patriei”. Din câte știu, regretatul poet nu a apucat să-și vadă dosarul de urmărire informativă. Rețin doar că, uneori, cu o lehamite netrucată, îmi spunea că nu vrea să știe nimic, nu-l interesează mizeriile din dosar, nu vroia să fie și mai dezamăgit decât era. Citez în întregime poemul Efect citit de Ene în 1971 la Cenaclul Junimea:

 

Efect

 

Cunosc bine starea pe care nu pot să o numesc

Efectul ei există. Vorbesc.

Mă preocupă mai mult libertatea.

Ea, care începe cu ochiul.

Mă preocupă și îmi dau apă la moara

Poemului pe care vreau să îl scriu.

Îmi dă văzduh. Îmi dă lumină.

Îmi dă zid. Îmi dă speranțe puse în el.

Îmi dă frunză.

Foaie verde!

Pagini albe mă vor pierde…

Libertatea este să fii acolo.

Unde te vezi văzut văzându-te

oricare vânt bătându-te.

Starea există sau vine.

Ea nu pune punct

nu ispitește

nu cheamă în „ește”

nu intră în genul politic.

Se manifestă.

Acest poem o atestă.

Nu are de-a face cu haina pe care o îmbrac

Cu drumul pe care merg

Cu omul pe care îl întâlnesc

Cu vidul pe care îl ocolesc.

Ea disperă și se dispersează pe-aici

Între un nu și un nici.”

 

Pentru cititorul de poezie de azi, nu-mi pot da seama dacă semnificația acestor versuri mai poate fi receptată așa cum era ea în perioada în care au fost scrise. Cert este faptul că, peste 11 ani, în 1982, autorul acestor versuri, împreună cu alți vreo 40 de scriitori optzeciști, inclusiv Sorin Antohi, a participat la Colocviul de literatură de la Buzău. Printre aceștia, deocamdată, un singur informator al Securității: Sorin Antohi. Cum după întrunire au urmat anchetele Securității, se poate presupune că, asemenea lui Sorin Antohi cu mulți ani în urmă, și alți tineri scriitori ar fi putut ceda ”la interviuri” semnându-și propria condamnare la o viață dublă, diabolicul angajament cu Securitatea. Închei cu încă un fragment semnificativ din Cotidianul din 5 septembrie 2006, referitor la Sorin Antohi – o derulare, se pare, standard a evoluției victimelor cinicilor securiști:”S-a născut în 1957. Este profesor de istorie la Central European University, Budapesta și unul dintre cei mai activi membrii ai Grupului pentru Dialog Social (GDS). A publicat numeroase volume. Împreună cu soția sa, Mona Antohi, a tradus cărți esențiale.Teribilismul, șantajul, viața de informator. Reperele colaborării lui Sorin Antohi cu Securitatea sînt reconstituite pe baza documentelor CNSAS, a unor însemnări personale și a memoriei autorului. În 1974, cînd era în clasa a zecea de liceu, Sorin Antohi și alți doi prieteni, Dan Merișca și Sorin Simion, au scos o revistă clandestină intitulată „Major”. Tocmai pentru că era caustică la adresa regimului, cei trei au dedicat publicația Congresului al XI-lea al PCR, în speranța că nu va îndrăzni nimeni s-o cenzureze.Securitatea a aflat de revistă, iar autorii au fost aspru mustrați atît la școală, cît și la Securitate. În noiembrie 1974, Sorin Antohi a trimis unei prietene din Pitești o scrisoare cu referințe ironice la regim și cu un banc despre Ceaușescu. Scrisoarea a fost interceptată, semn că Antohi era deja sub supravegherea Securității. Doi ani mai tîrziu, în 1976, Securitatea devine iar activă în ceea ce-l privește, îi avertizează pe cei trei atît în particular, cît și în fața colegilor, moment în care Sorin Antohi îsi asumă paternitatea publicației. Pe 29 martie 1976 a fost convocat la Securitate și pus să scrie o declarație în care își recunoștea vinovăția față de regim. A fost momentul în care a picat în capcană. După ce a semnat declarația, plina de confesiuni careîl incriminau legal, ofițerul de Securitate i-a pus în față angajamentul de informator și i-a dat de înțeles că exmatricularea și pușcaria puteau fi evitate dacă il semna. A primit numele de cod <Valentin>”. (Foto: Gabriel Năstase, Aurelian Mareș, Constantin Stan și George Cușnarencu, pe scena Casei de Cultură a Științei și Tehnicii Buzău, la Colocviul din 1982)

                                                                                                                 Marin Ifrim

Advertisements

From → Uncategorized

Leave a Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: