Skip to content

Carmen Tania Grigore – poeme

October 29, 2014

CARMEN T. GRIGORE, Foto 2

UITARE

Eu am uitat
să mai fiu eu
când m-am întors
în cristalinul pântec,
transfigurat de pre-trăiri,
cu greu
am mai putut jongla
prin labirintul cântec,

de sub etanşul
ochi matern,
adulmecând
figuri de stil suspecte,
un Alter Ego
mi s-a înfipt în stern
şi-am înfrunzit
a logos prin caiete.

FEREASTRA

V-am spus mereu
să mă priviţi în ochi,
primăvara aceasta
e dureros de golaşă,

nu vă lăsaţi
intimidaţi de cocori,
daţi-le o lacrimă
şi ei vă vor da
o fereastră,
prin ea –
sub formă de acces de silabe,
zborul lor
va divulga
esenţa
din înstrăinata
mea casă.

TRESĂRIND SUB PLOI

Trupul meu stă calm,
tresărind sub ploi,
se scurge ca o ceaţă
privirea mea prin casă,
îmi va şterge urma
un stelar şuvoi,
rămâne ne-îmblânzirea
lumina să o nască.

Advertisements

From → Uncategorized

One Comment
  1. O poeta de rara sensibilitate, multumiri, Marin Ifrim, pentru postare!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: