Skip to content

Un roman mai puţin cunoscut al lui Ion Băieşu

November 3, 2014

UN ACTIVIST AL SUFERINŢEI

 

Motto: ,,Toate marile evenimente ale omenirii au fost declanşate de către nebuni, majoritatea lor mediocri ca intelect. În mod sigur sfârşitul acestei lumi, adică al acestei civilizaţii, va fi opera unui bolnav mintal care ar avea  ambiţia să nu moară singur, ci cu încă câteva miliarde de oameni împreună.” (Balanţa)

 

După succesul răsumător  obţinut cu Balanţa, Ion Băieşu (n.1933, Băieşti, com. Aldeni) a mai publicat (cu un an înainte de a muri, 21 sept.1992), în 1991, primul volum al romanului Un activist al suferinţei (la Editura Alex,  Tipografia Buzău). Acest roman, care are de fapt dimensinle unei nuvele, se dorea a fi prima parte a unei opere capitale, o frescă a României debusolate a ultimei jumătăţi de deceniu. Din păcate, autorul nu a mai apucat să o finalizeze. De fapt, Ion Băieşu a anticipat, fără să vrea, această situaţie, într-un text tipărit pe ultima copertă: ..Între coperţile acestei cărţi sînt adunate întîmplările tragicomice pe care le trăieşte un om ieşit din comun, un cavaler al iubirii, un activist al suferinţei. Dacă cititorii le vor gusta, autorul promite să le continuie. Numai să rămân în viaţă.” (I.B.). Personajul principal al acestui roman este un anume Victor. El e purtat prin diferite situaţii, în cele trei capitole: 1. Lada, 2. La Gălbinaşi, 3. Călugărul. Ne vom opri la acest ultim capitol. Aici Victor întâlneşte pe părintele Eusebiu, care locuia într-o grotă. Între ei se înfiripează discuţii pe teme de religie şi filozofie. Părintele i se adresă lui Victor: ,,eşti credincios, tinere? Crezi în Dumnezeu? “  ,,Nu ştiu cât de sincer cred, dar îi respect pe cei care cred. Mai ales cei care se dăruiesc întru totul credinţei mă emoţionează. E un lucru tulburător să te poţi dărui unei idei trup şi suflet, până la sacrificiu…” ,,Dacă nu crezi în Dumnezeu, atunci de ce-ai venit să mă vezi? Din curiozitate?” ,,Am venit pe-aici cu o treabă oarecare, am auzit de dumneavoastră şi mi-a fost dor să discut cu un om interesant şi inteligent… Eu, dacă vreţi să ştiţi, sînt un filozof amator.” ,,Şi care-i filozofia pe care practici?” se interesă părintele Eusebiu. ,,E o filozofie – poate prea mult spus filozofie – a înţelegerii omului, a îngăduinţei faţă de el. O filozofie a binelui, mai pe scurt. E atâta rău şi ură pe lume încât merită să trăieşti ca să le întinzi o mână celor aflaţi în suferinţă şi necaz…” ,,Vă e frică de moarte, părinte? “ îl întreabă Victor, ocolind un răspuns. ,,Nu. Mă înspăimântă doar tăcerea eternă a spaţiilor din jurul nostru. Şi misterele naturii în faţa cărora n-avem altă şansă decât uimirea, contemplaţia mută şi admiraţia.” ,,Atunci, înseamnă că nu credeţi că veţi merge în rai şi, implicit, nici la Dumnezeu.” ,,În existenţa raiului şi iadului nu cred, Isus nu vorbrşte despre ele, ci doar de împărăţia cerului. În Dumnezeu cred, există, altfel nu şi-ar pune speranţă în el atâtea  miliarde de oameni. Trebuie să existe un Creator. Altfel cine ar fi făcut Universul, natura, cu apa, aerul, munţii, câmpiile, speciile de animale şi plante, energia, lumina, culorile, spiritul însuşi, această minune a lumii. Neavând altă explicaţie trebuie să credem în Dumnezeu.” ,,Un creator ar putea să existe, acceptă Victor, dar nu un Dumnezeu aşa cum îl propovăduieşte religia, omnipotent, atoateştiutor, protector şi judecător, acesta nu există. Nu cred în legenda naivă cu Adam şi Eva şi creaţia lumii în 7 zile. Nu putea Dumnezeu să creeze o lume atât de complicată, inexplicabil de complexă şi misterioasă, când, în mod logic, trebuia să facă una simplă şi la îndemâna omului… De ce lasă ca sufernţa să cadă asupra celor nevinovaţi…?  Ce ne promite el în schimbul suferinţelor pe care le îndurăm în timpul vieţii? O altă viaţă, dincolo, în devălmăşie, pe care s-o împart cu cine ştie cine…”  ,,Descoperind Evanghelia după Toma, spune părintele Eusebiu, am încercat s-o fac cunoscută şi altora. Dar aceasta nu este recunoscută de biserică în mod oficial şi, după multe avertismente, am fost scos din mănăstire şi excomunicat.” ,,Evanghelia aceasta v-a cucerit atât de mult încât a meritat să-i jertfiţi cariera duhvnicească?  întrebă Victor…”  ,,Da. De-abia când am înţeles-o l-am descoperit pe Isus cel adevărat. Isus a existat, sper că accepţi acest adevăr.” ,,Da, îl          accept. De curând au fost descoperite documente incontescabile despre Pilat din Pont. Or, dacă a existat Pilat, a existat şi Isus. “ ,,Isus, continuă părintele, a fost cel mai mare… Da, nu greşesc… a fost cel mai mare filozof al omenirii, de când aceasta există. Filozofia lui dăinuie şi cucereşte sufletele de două mii de ani. Evanghelia după Toma ne arată, însă, că el nu a fost doar un uriaş filozof, ci şi unul dintre cei mai profunzi poeţi ai umanităţii…” Iată, spune părintele Eusebiu, ,,Apostolii l-au întrebat pe Isus: spune cum va fi sfârşitul nostru. Isus le-a spus: aţi descoperit, deci, începutul, ca să fiţi îngrijorat de sfârşit; căci acolo unde este începutul, acolo va fi şi sfârşitul. Fericit cel ce va fi început, va cunoaşte sfârşitul şi nu va gusta din moarte. Fariseii şi scribii au luat cheile Cunoaşterii şi le-au ascuns. Nu numai că n-au intrat ei înşişi, dar nu i-au lăsat nici pe cei care doreau să intre. Dar voi fiţi prevăzători ca şerpii şi curaţi ca porumbeii. Fiţi trecători!” Isus a spus: ,,fericiţi sunteţi voi, singuratecilor şi aleşilor! Cum voi aţi ieşit din El, la El vă veţi întoarce! Isus a spus: „dacă vă întreabă de unde sunteţi voi, răspundeţi-le: noi am venit de acolo de unde lumina se naşte din ea însăşi. Suntem fii săi şi suntem aleşii Tatălui Viu. Dacă veţi fi întrebaţi: care este semnul Tatălui care se află în voi? răspundeţi-le: este în acelaşi timp o mişcare şi un repaus. Cine are urechi să audă.” ,,Am să-ţi dau zece sfaturi folositoare pentru viaţă. Nu sunt al mele, mai spuse părintele Eusebiu. Am cunoscut un călugăr foarte bătrăn, cu care dormeam în aceeaşi chilie. Era un adevărt sfânt. Dar nu numai un sfănt, era un învăţăt…Uite sfaturile lui. Unu: înţelept vei fi doar atunci câd vei învăţă să pierzi.” Doi: ,,ca să izbândeşti în mod sigur în viaţă culcă-te mai târziu cu o oră şi scoală-te mai devreme cu o oră.” Trei : ,,e mai bine să ştii ceva mai mult şi să trăieşti ceva mai puţin decât invers.” Patru: ,,să ai întotdeauna ceva de iubit şi ceva de respectat.” Cinci: ,,cel mai frumos dar pe care poţi să-l faci cuiva e speranţa, nu te zgârci.” Şase: în fiecare zi să stai de vorbă cu cel care ai fi vrut să fii.” Şapte: ,,când nu poţi suporta prea multă realitate, fugi în visul tău preferat.” Opt: ,,fă lucrul uşor ca şi cum ar fi greu, iar lucrul greu ca şi cum ar fi uşor.” Nouă: ,,să ai picioarele pe pământ şi capul printre stele.” Zece: ,,gândeşte-te că cea mai mare nenorocire care ţi s-ar întâmpla e una singură – aceea de a nu te fi născut.” Ce mai putem spune decât AMIN!

I. Aldeniu

Advertisements

From → Uncategorized

Leave a Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: