Skip to content

O SARBATOARE A SPIRITULUI ALTRUIST

December 2, 2015
Este reconfortant sa constati ca timpul, care de atatea ori distruge, poate foarte bine si construi. Implineste
saizeci de ani scriitorul MARIN IFRIM fix la 1 decembrie(!). 60 de ani- cifra in care fulgul dintre decenii trece prin
cercul de implinire al maturitatii creatoare literare. Prin cercul unui destin edificat cu metoda si daruire. Cu
luciditate, rabdare si calm. Este adevarat ca il cunosc de mult timp, dar este foarte dificil sa vorbesti fara partinire
despre cineva la care tii si pe care il respecti. Una dintre calitatile sale definitorii mi se pare a fi entuziasmul.
Ardoarea lui fata de un proiect in care crede este contagioasa.
Marin Ifrim pare de mult instalat intr-o seninatate fara timp si extrem de rara prin locurile noastre, mai cu seama in
geografia scriitoriceasca. Are mersul inalt si barbatesc, de o rurala demnitate, sursa unui autentic romanism. De
aici vine si o morala aparte, simpla si esentiala. Supararile ii sunt nepatimase, scurte si fara consecinte
deosebite. In intemeierile morale ale lumii din care vine sarbatoritul nostru, razbunarea reprezinta un semn de
necuratenie si e arma….altora, iar stalpii pridvorului fiintei sale sunt facuti din esenta nobila a tolerantei.
Remarcabila e capacitatea lui Marin Ifrim de a gandi aforistic, ori generalizant sintetizator, pe multe teme, in toate
registrele, in toate imprejurarile; fondul sau cultural deosebit- devenind un patrimoniu (local) in continua
fermentatie, dar si emulatie.
Talentul si sclipirea coexista in acelasi individ.
Nu a pierdut nici un prilej prntru a intra in legatura cu personalitati-mai ales ale literaturii romanesti contemporane,
dar si cu oameni de rand – pentru a-si spori cu modestie si constanta zestrea cunoasterii.
Intre Marin Ifrim de pe strada, intre cel din paginile cartilor proprii, dar si a publicatiilor unde si-a incredintat
productele literare si cel din fata auditorilor in care a facut atat de multe si incurajatoare cronici de intampinare
pentru cunoscuti si necunoscuti „creatori literari” – ce antinomii!
Marin ifrim cultiva cu staruinta si incapatanare prietenia (sau macar amicitia) literara, dintr-o acuta si explicabila
nevoie de solidaritate, din necesitatea, usor de inteles pentru el, dar greu de acceptat pentru altii, de a comunica
direct si frust, dincolo de pagina scrisa. Mana ii este mereu intinsa spre tineri, in care incearca sa ghiceasca
mereu atent, ingaduitor si incurajator, pe marele autor de maine.Atat in postura/ipostaza de aliat, cat si in cea de
mentor pune pasiune, seriozitate si se inarmeaza cu rabdare, insusiri care i-au fost restituite decat rareori, si de
cele mai multa ori, aproximativ. Nu putini sunt cei care, dupa ce i-au calcat pragul si si-au realizat interesul, i-au
intors spatele si nu numai lipsa de recunostinta este cea care conteaza in acest caz, ci disponibilitatea aproape
nelimitata si toxica, a unora de a fi oprtunisti si lasi, cateodata chiar grobieni. Cu toate aceste experiente
traumatizante doar pentru cine nu are intelepciunea de a le trece printre omenestile cusururi, nu a incetat sa
ramana un adept si fervent cultivator al dialogului, inteles ca unica modalitate de instituire a unor relatii firesti cu
smenii si in absenta caruia viata , cu precadere viata literara, paleste, devine mai saraca si urateste.
Nu neaga indreptatirea nimanui de a avea propria sa parere, oricare ar fi ea, desigur, in limitele alternativelor
democratice. Inclina el insusi, de buna seama si in dese randuri, catre optiuni personale transante care
„deranjeaza” pe foarte multi…
  • Este de remarcat si, in egala masura, apreciat patriotismul sau local, care se manifesta ori de cate ori are prilejul
    sa-i sarbatoreasca/promoveze pe buzoienii sai dragi, locuitori/traitori ai judetului sau imprastiati de destin pe alte
    meleaguri existentiale si literare.
    Intr-o lume perturbata, agresiva, demolata si dezlantuita, chiar parabolica, autista si violenta, unde fiecare isi
    inclesteaza falcile si priveste in si de sus, apasata de prezenta atator mediatori de tumbe, facuti , iar nu nascuti,
    un scriitor autentic va prezint astazi. Un astfel de om adevarat este Marin Ifrim. Este omul prieteniilor adunate in
    necuprinsul Cuvantului cum ar spune Fanus Neagu.
    Luptator de exceptie pentru o literatura adevarata si moderna, el poarta in sange, si nu va incerca niciodata sa le
    distruga, multe boabe de timp vechi: glasul pamantului, glasul iubirii, glasul infrangerii (peste care a stiut sa
    treaca intotdeauna cu dezinvoltura, chiar aleasa semetie), dar si glasul renasterii/revenirii. Marin Ifrim este un
    coleg bun al celor care scriu, o oglinda vie a vietii culturale buzoiene. Cum suntem la o aniversare, ma grabesc
    sa spun ca Marin Ifrim trebuie felicitat si laudat nu pentru ceva ce vine de lasine, implinirea unei varste, ci pentru
    ceea ce a vrut si a reusit sa implineasca si sa indeplineasca.
    Pentru 27 de carti tiparite, 60 de ani traiti de multe ori intr-o lume bicisnica iti doresc ,Maestre, MULTA
    SANATATE, LA MULTI ANI SI …. POEZIE!
    MARCEL ISBASOIU
Advertisements

From → Uncategorized

Leave a Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: