Skip to content

Poem cu dedicație minoră

March 26, 2016

Poezia, o definiție a derizoriului: toată lumea iubește,
Toată cântă, toată suferă, toată e poetă. Și epoletă,
Toată, când vine vorba de chemarea cuvintelor,
Iubitele nu mai au nume
Poeții nu mai au rime
Poetesele folosesc rimel de împrumut.
Ce vremuri firești!
Pe stradă, în văzul tuturor, trece poezia.
Aș putea jura că am văzut-o și eu, ca și ceilalți
Și celelalte!
Aici, acum, acolo, dincolo și peste tot doar acum.
Poezia e palpabilă, are piele și os, e și dincolo
De ceea ce ne arată Alex. Ștefănescu, criticul
Care a muncit o viață întreagă pentru a încăpea în aceste
Subversuri dedicate doar lui și celor pe care-i vede doar el
Când se uită în oglindă și se citește pe el însuși
Având convingerea că-l cheamă marin și ifrim
(La furat de portofele, cum putea s-ar zice…)

Marin Ifrim

Advertisements

From → Uncategorized

Leave a Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: