Skip to content

Un președinte pentru (ne)liniștea lor

June 9, 2016

Și eu sunt (aproape) nemulțumit de prestația președintelui Ionannis. Doar nemulțumit. Doar atât, pentru că, la o adică, el, ca președinte al tuturor românilor, e doar o picătură de apă într-o ploaie care înneacă oceanul. De vreo jumătate de an, toate relele țării sunt suflate în iaurtul lui Klaus. Un om modest, mândru de el înșusi, mai ales pentru că e președintele tuturor românilor, cu deștul tot timpul la nodul cravatei, cu stângăcii în protocol, cu inabilități retorice. Dincolo de toate astea, Klaus Iohannis e altfel decât neamul lui Mitică Dragomir, al lui Ponta și a celor din această zonă strigător la cer de împuțită. Majoritatea televiziunilor îl vor făcut piftie pe Iohannis. Inclusiv cumetrele prompterelor. Toate găinile își agită penele. Să moară Iohannis. Puțini știu câte sute de sute de domnitori a avut această țară. Toți beliți de de-alde Mitică Dragomir. Ultimul pe listă e Iohannis, un tip de o decență jenantă pentru el însuși. De la Mitică totul se vede învers. Și de la Dragnea. Și de la ultraproștii de profesie. Toată acestă aglomerație de fleoarțe minor retorice, care-l vor dus pe Iohannis, a(u) copiat câte ceva fundamental din tâmpeniile personajelor lui Caragiale. Nu știu dacă ați observat. Caragiale devine din ce în ce mai îndepărtat de electoralele române moderne, pare așa, un fel de creator al Fermei Gibonilor. Ceva cu mult sub descendența lui Ion Iliescu. Toate chestiile astea simple, de o zi pe alta, toxice în timp, te fac, dacă ai vreo pretenție de timp istoric, să-i întrebi, pe alde Mitică, doar așa, ca să nu-ți pară rău că n-ai zis-o: ”Mă, da” cu Klaus ce-ați avut?”. Întrebare simplă, mai ales că bietul Iohannis, m-ar putea contrazice cu fața sa de cal. Un cal pe care au pariat pe fals numai trișorii. Acest om e doar președintele țării. Președintele (ne)liniștii vechilor securiști. Iohannis va face reformă. Motiv pentru care unii vor să-i ciomuiască mandatul. Ăștia, alde Mitică, nu știu că la neamț mațul principal e mult mai tranșant decât locul din care se trage apa. Până nu-i va expira mandatul, mă rog de mine însumi să nu iau în seamă micile stângăcii al acestui președinte venit dintr-o cultură altfel băgată în mintea populației. Și încă ceva, văd, ascult și privesc tot felul de frustrați și posesoare de sfârcuri tocite, tot atacând, cu o violență nucleară, hainele, picioarele, șoldurile și tot ce ține de o oarecare intimitate a soției președintelui, doamna Carmen Iohannis. O femeie simplă, normală, nefiresc de nativă. Nu mai înțeleg nimic. Aș zice, așa, în van, că nici Ea, ca și El,nu e bună pentru că n-a fost regulată de cocoșelul lui Cristoiu. A lui Ion de la Găgești. Mie, doamna Iohannis nu-mi stârnește nici un refuz biologic. Și nici un fel de atracție galactică. După Elena lui pește Cocoș, nicio găină nu-i mai curcă. Toate astea, să fie la ei. Și la ele. Cu mici excepții. Deja amintite.

Marin IFRIM

Advertisements

From → Uncategorized

Leave a Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: