Skip to content

Un lazăr furios

June 19, 2016

    Am probleme telectuale. Sunt atacat de un fost activist pcr, un l(o)azăr anume, unul care, în timpul vieții sale culturale, doar a mâncat resturi ideologice și s-a ocupat de principiul comunicant al stomacului. Mi se dă cu ditamai teatrul buzoian în cap, peste ceafă, peste dește, peste locurile în care fostul partid comunist avea anusuri contra culturii. Un polip cultural, pretinde că a înființat un teatru. Comuniștii nu au înființat niciodată nimic durabil și mai puțin decât atât.  Acest lazăr e și el pe lista infinită a oamenilor la care am ținut. Posesor de suflet. Scuipăcios pe propriul său rahat, ca să zic așa. Suflet, ce mai încolo și dincolo. Ca atare, după două decenii de la înființarea unei instituții de cultură, tovarășul lazăr a dat în turbare. Simptome sunt multe. N-am timp de mofturile sale absolut ipohondre. Cu sau fără el, teatrul buzoian se năștea prin cezariană, ca să zic așa. Era nevoie de un copil al culturii, în acest târg cu un singur intelectual: lazăr (de la Rusca Buzăului) …ca să vină vremea să fiu demolat din motive medicale de un pensionar care nu-și merită statutul de om bătrîn. Insul e negru în cerul piscului și pliscului pentru că nu-i recunosc singurul merit pe care nu și nu-l și nul are. Nu a înființat nimic, niciodată. Dacă intru în amănunte, pute a brânză. A brânză de ins nespălat sub izmene. A brânză de Spătaru. Ca să evit un pic vederea din  satelit, să nu spun cum se vede locul exact în care oaia a fătat niște  lupi. Corvini tricolori. Lazăr e supărăcios de la natura sa. Am fost rugat să nu intru în niciun fel de dispută cu el. De parcă n-aș fi știut că dracul are dreptate tot timpul, că el face și legea și fărădelegea. M-am supus. Am tăcut vreo săptămână. Atât poate gura mea să țină leucoplastul pe buricul ei. Nici nu știu cum naiba să închei supărarea mea pe acest lazăr. Toți îmi spun să-l dau naibii. Nu pot. Și nici nu sunt vreun cinic oarecare. Pe lazăr acesta trebuie să-l pun în locul celui din Biblie. Să-l sfințesc.  E prea mic pentru a nu merita o astfel de rocadă. Biblia e plină de neamuri proaste. Lazăre, eu te-am făcut, eu te renasc. Mă doare sufletul, dar, sincer să fiu, sunt tare mulțiumit că exiști. Parol!

                                                                                                      Marin Ifrim

Advertisements

From → Uncategorized

Leave a Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: