Skip to content

Irinucile singurătății

January 9, 2017

Din când în când sunt singur. Am în fața ochilor un fel de pluton al cititorilor.
Scriitori și ei. Ca și pretinsul. Să fiu împușcat acum cu virgule, nu are rost.
Merg până dincolo de timp, ne plictisim împreună. Sunt epuizat de trecut.
Neamul meu e doldora de analfabeți. Până pe la Ion Creangă, tractoristul
Satului. Un sat plin de-alde Creangă, toți cu motoare în curte. Unul dintre
Ei vorbește cimitireștește cu tata toată eternitatea. Sunt vecini, cot la cot.
Cruce lângă cruce. S-au înțeles perfect și când erau bătuți în cuie.
Din când în când sunt singur. Numai bun de împușcat de mugurii primăverii.
Am pe mine o viață ca și o piele de mioriță sacrificată, Irinucile lui
Creangă nu sunt povești. Măcar din când în când. Merg până dincolo de
Timp. Am văzut Pustiul, am mâncat nisip, am ronțăit apă striată.
Nu vreau decât din când în când să fiu singur. Știu că nu se poate. Nici măcar
Dacă m-aș mai naște o dată. Ce matematică. Ce lipsă de lipsă. Sunt aici…

Marin Ifrim

Advertisements

From → Uncategorized

Leave a Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: