Skip to content

E timpul să închizi întunericul și să deschizi ochii…

August 23, 2017

Nu se mai aud sunete, nu se mai văd lumini duhovnicești
Chiar dacă ferestrele sufletului tău sunt astupate doar cu cer
Albastru, pur și simplu. Îți închipui că ai un interlocutor rupt de
Propria sa trompetă a lui Eustache. Când sufletul se acrește, auzul
Nu mai are sens invers, nu te mai auzi decât pe tine, mutul cu
Veleități de surd. Ne tot amăgim împreună că omenirea ar fi
Alcătuită din șapte miliarde de cifre umane. În realitate, lumea e
Mică de tot, atât de mică încât, la o adică, ar încăpea în galeriile
Unui singur mușuroi de furnici. Sau în casa de bani a unui
Contabil al sufletelor vândute. Liniștea e cea mai puternică
Grupă sangvină a raiului, a împăcării cu soarta, a clipei când
Tu, un biet biped model XXII, donezi globule roșii unor îngeri
Bolnavi, omenoși, adică. Asta e viața, la fel de sofisticată ca
Și reversul acesteia. Se numără de la zero la zece și invers. La
Ambele capete infinitul arată ca și cum ai falsifica un tablou de
Picasso, înainte ca acesta să-l picteze. Nu te amăgi cu lucruri
Concrete. Nici măcar moartea nu e concretă. Și nici concretul
Nu e mort. E timpul să închizi întunericul și să deschizi ochii.
Nimeni nu pierde ceva ce nu-i aparține, nici măcar timpul care
Nu are nicio treabă cu secundele noastre pline cu de fel de fel de
Mofturi și pofte de specie pe cale de consecință inevitabilă,
E timpul să închizi întunericul și să deschizii ochii…

Marin Ifrim

Advertisements

From → Uncategorized

Leave a Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: