Scriitorii români de pretutindeni se pregătesc de marea sărabătoare, sarbatoarea ZILEI LIMBII ROMÂNE – Mesaje din diaspora
LIGYA DIACONESCU
Revista internațională STARPRESS , organizează, ca in fiecare an – sărbatorirea Zilei Limbii Române , într-un alt loc superb, de vis, la MONEASA-ARAD – hotelul PARC și hotelul LACUL LINIȘTIT, unde petalele creațiilor literare de pretutindeni vor răspandi un miros de neuitat, cu iz de talent românesc din întreaga lume , cuprinse într-un “florilegiu” cum îi place sa spună președintelui Ligii Scriitorilor Români – scriitorul Al. Florin Tene sa spună.
Sunt multe daruri moștenite de la înaintași în patrimoniul spiritual al neamului românesc, însă cel mai mare dar este limba națională în care ne exprimăm identitatea și comuniunea între generații, în care chemăm pe Dumnezeu în rugăciune, în care descriem frumusețile locurilor natale și ale sufletului românesc.
Limba națională nu este doar un simplu mijloc de comunicare funcțională în societate, ci este o parte constitutivă a modului nostru propriu de a fi în lume și de-a cultiva comuniunea etnică în țară și pretutindeni, ca neam sau popor.
Sărbătoarea Limbii Române de la 31 august, promovată și susținută prin Legea nr. 53/2013 de Parlamentul României, are ca izvor de inspirație un moment crucial din istoria recentă a Republicii Moldova, din anul 1989, când limba română a fost declarată limbă de stat și s-a revenit la grafia latină. Lupta pentru libertate se asocia atunci cu dreptul de vorbi și a scrie oficial în limba părinților și a bunicilor.
Această sărbătoare reprezintă un fericit prilej de a redescoperi împreună cu toată suflarea vorbitoare de limbă română din întreaga lume demnitatea și unitatea unui neam iubitor de Hristos, de multe ori răstignit în istorie, dar totuși viu și purtător de multe lumini și binecuvântări, păstrate și cultivate în mod pașnic și smerit.
În viața și istoria poporului român, cultul și cultura s-au dezvoltat în simbioză, iar limba română a fost mereu liantul viu dintre credință, cuget și simțire.
De asemenea, limba română devine tot mai mult o punte de legătură între diaspora și țara-mamă, dar și o contribuție distinctă a românilor la patrimoniul spiritual european, care se afirmă azi ca bogăție multilingvistică și multiculturală.
La MONEASA vor sosi scriitori de pretutindeni și timp de 3 zile , 30 august – 1 septembrie 2017 , vor petrece clipe de neuitat în recitări de poezie, ascultarea povestilor minunate, create de români din întreaga lume, în măiestre cântece românești , în muzică și culoarea veselă a picturilor expuse cu aceasta ocazie , în voie bună și nu în ultimul rand, în prietenie.
Această sărbatoare, organizată de revista internațională STARPRESS – valcea-turism , în colaborare cu Liga Scriitorilor Români, nu ar fi fost posibiă făra sprijinul “amfitrionului ” – inimosului scriitor FLORIN T. ROMAN din– Arad, a prietenilor săi , inclusiv a surorii acestuia, Corina Diaconescu și a câtorva oameni de afaceri care au dorit să iși păstreze anonimatul.
Dorim ca această Zi de sărbătoare a Limbii Române să fie pentru noi toți zi de recunoștință adusă lui Dumnezeu și de bucurie pentru comuniunea în credință, cuget și simțiri, exprimată în ‘dulcea și frumoasa’ noastră limbă românească.
MESAJE primite pe adresa redacţiei REVISTEI INTERNAŢIONALE STARPRESS / valcea-turism – CU OCAZIA – ZILEI LIMBII ROMANE 2017
O MARE PARTE A PARTICIPANŢILOR SCRIITORI în ANTOLOGIA – LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ- va fi prezentă la MONEASA.
O alta parte, care din motive obiective nu va putea participa la sărbătoarea noastră , dar în anii anteriori a fost prezentă, ne-a transmis mesaje de suflet, pe care vi le împărtaşim:
ELENA BUICĂ (Buni) Toronto, Canada
FRUMUSEŢI IZVORÂTE DIN ADÂNCURI
Comorilor de frumuseţi ale limbii noastre române le dăm cinstire din plinul inimii, în mod special, în ziua dedicată ei, 31 august, a fiecărui an, precum și slujitorilor ei. Multe şi felurite sunt manifestările cu acest prilej. Ce poate să fie mai frumos şi mai important pentru poporul nostru, decât graiul maicii noastre, acea suflare în care ni se contopesc sufletul şi măreţia visurilor şi împlinirilor noastre!
O străfulgerare de gând şi o emoţie deosebită ne încearcă privind, în urmă cu mai multe secole, la vrăjmășiile îndurate de strămoşii noştri, ţăranii de la talpa ţării, trăitori în mirificul spaţiu mioritic, la neclintita dorinţă de a o păstra şi transmite urmaşilor, în toată frumuseţea şi strălucirea ei. Cu aceeași răscolitoare emoţie privesc în urmă la scriitorii și oamenii noştri de cultură , nume mari sau mai puţin cunoscute, dar cu toţii şlefuitori ai comorilor de nepreţuit ale graiului moştenit, „din adâncuri înfundate”.
Internetul, punând stăpânire pe întreg mapamondul, a reuşit să dea un suflu puternic comunicării scrise. Au apărut nenumăraţi slujitori ai limbii şi literaturii noastre, scoţând la lumina reviste literare şi de cultură, multe dintre ele în oraşe mai mici, aflate în toate provinciile țării, reviste remarcabile din care nu mai desprindem acel iz provincial. Jurnalismul, din ce în ce mai mult, se implică în fenomenul de creaţie. Au apărut nenumărate antologii, dicţionare. Pentru ca scriitorul să nu rămână singur prin lume, au prins viaţă multe societăţi, asociaţii literare, cluburi, întâlniri, grupări de scriitori mai talentaţi sau cu mai puţin talent, dar toţi făcând efortul să redescopere ideea de frumos, însuflețiți de dorința să depăşească pe cei dinaintea lor.
Antologia cea mai recentă la care am participat anul acesta, 2017, se înscrie în şirul celor coordonate de doamna Ligya Diaconescu, director general al S.C. Starpress SRL, Râmnicu Vâlcea şi al Asociaţiei Internaţionale de Cultură şi Turism, STARPRESS.
Ce include munca la o astfel de revistă urmată de o manifestare culturală, putem afla din anunțul făcut pentru înscrieri la participare:
“REVISTA INTERNAŢIONALĂ “STARPRESS” valcea-turism.ro REALIZEAZĂ în limba română – ANTOLOGIA “LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ” – ANTOLOGIA de POEZIE şi PROZĂ a scriitorilor români contemporani din întreaga lume, „STARPRESS 2017”.
ANTOLOGIA “LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ” va fi lansată şi mediatizată la evenimentele de carte din ţară şi la cele din străinătate pe site-uri culturale din ţară şi din diaspora, în diverse publicaţii din ţară şi din străinătate şi la întâlniri culturale, cenacluri, tabere de creaţie, biblioteci, comunităţi româneşti din întreaga lume, ambasade, consulate etc. şi la întâlnirea din 31 august 2017, de ZIUA LIMBII ROMÂNE, la MONEASA/ ARAD, la care vor participa scriitori, editori, reviste culturale, personalităţi culturale din ţară şi diaspora (USA, Anglia, Ungaria, Serbia, Ucraina, Canada etc. Şi-au anunţat intenţia de a participa şi d-na consilier Letiţia Belivaca- Consulat, Montreal, preşedintele comunităţii culturale, “românca” din Londra, Ionela Flood, preşedintele Ligii Scriitorilor Români, Al. Florin Ţene etc.
Avem alături de noi, pentru mediatizare, peste 86 de ziare şi reviste, posturi de radio şi TV. din diaspora şi România, cu care ne aflăm în parteneriat media”.
Programul acestei lansări este organizat cu multă grijă. “Sejurul scriitorilor va fi între 31 august şi 1 septembrie. Pe dată de 30 august vor fi diverse lansări de carte, volume ale mai multor scriitori participanţi şi apoi se va face o vizită la Mănăstirea Roşia. Lansarea Antologiei, LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ, va fi în 31 august, ora 11.00, iar SERATA LITERARĂ, în seara de 31 august, urmată de momente muzicale, cu rapsozi, chitarişti, muzică populară, folk, expoziţii de picture, etc”.
În spatele acestui program stă multă muncă. Nu e uşor în zilele noastre să fii slujitorul limbii şi culturii noastre. Am mai participat la alte două manifestări de sărbătorire a limbii noastre organizate de doamna Ligya Diaconescu, una la mare, în staţiunea Jupiter (2014) şi alta la Râmnicu Vâlcea (2016). Fiecare a fost organizată cu multă trudă, dar cu dragoste şi pricepere şi de fiecare dată cu o largă participare a scriitorilor români din ţară sau din diaspora.
O astfel de muncă, făcută cu mult efort şi multă seriozitate, nu e susţinută și de cei care n-au avut interesul să-si construiască o fereastră prin care să vadă ce datorii au faţă de cultura neamului nostru. Munca aceasta este făcută prin voluntariat, încât te întrebi, ce îi face pe unii semeni, cum este şi doamna Ligya Diaconescu, adevărat reper în acest domeniu, să dea o asemenea trântă? Răspunsul poate se găseşte în dramul de nebunie a celor însetaţi de frumos, cu prea plinul inimii gata să dăruiască. Eu înţeleg bine această formă de nebunie, fiindcă mi-am tipărit toate cărţile pe banii mei şi le-am făcut cadou. Mulţumirea se află pe alt tărâm, undeva într-o aura de mister, într-un miracol pe care nu-l poate înţelege decât cei care îl trăiesc. Asupra acestui fenomen merită să se aplece mai mulţi cercetători. Dar pentru cei care acum sunt aplecați asupra comorilor limbii noastre, slujind cu sfințenia cu care te apropii de altar, le doresc să fie binecuvântați pe măsură.
În această zi de sărbătoare aduc cinstire şi îmi exprim admiraţia şi preţuirea pentru limba noastră cea română și pentru toţi slujitorii de ieri şi de astăzi ai ei.
SMARANDA CAZAN-LIVESCU Atlanta, USA
Sunt onorata ca pot adresa citeva cuvinte participantilor si tuturor celor care au adus Ziua Limbii Romane aici, in acest acasa.
Va invit, stimati colegi, sa constientizam adevarul ca suntem un popor nobil. Acest fapt ar trebui recunoscut, rostit permanent si sustinut de catre noi toti: sintem un popor nobil prin nastere, prin misterele pamintului pe care calcam, si nu numai, dar mai ales prin LIMBA NOASTRA cea muzicala, atit de vindecatoare in vocale, despletindu-se in doine, cintece de leagan dar si de dragoste, Panteon al istoriei poporului nostru martir.
Fiecare din noi purtam o aureola de sfint, daruita noua de toti cei care nu au acceptat renuntarea la care au fost cu brutalitate impinsi in inchisori, la canalul Dunare-Marea Neagra, in scoli, in viata de toate zilele a Romaniei.
Memoriei lor sintem datori sa ducem mai departe tezaurul de bine in ciuda tsunamiului de incultura care incearca sa ne intunece existenta in viitor.
Pentru acest moment deosebit ca si pentru cele viitoare, multumesc adinc Ligyei DIACONESCU, romanca de mare calibru, journalista si poeta, dar si tuturor celor care asemeni, mai aproape sau mai departe, sustin continuitatea valorilor noastre. Gaudeamus igitur!
Prof. Smaranda CAZAN-LIVESCU
TERESIA BOLCHIȘ TĂTARU Ausburg, Germania
Un salut de la Doamna Apostrof
Un salut de pe meleaguri îndepărtate fizico-geografic, nu însă și de suflet, căci așa cum spunea la o lansare de carte, Ion Burnar, – poetul maramureșan și nu maramureșean, cum mai nou îl fac domnii-tovarăși și pe oșan, oșean, că te ia cu rău, – deci zicea poetul: „Doamna noastră din Germania, Teresia Bolchiș Tătaru, locuiește acolo, dar trăiește aici la noi și cu noi, acasă, la Baia Mare” Absolut adevărat fără nici o formulă de stil. Deci suntem împreună, aici la Moneasa, în dumnezeiasca natură a României, a Transilvaniei noastre, leagănul poporului și al națiunii române „raiul pe pământ” tocmai de aceea s’au bătut după Ardeal, Transilvania, regi și împărați să și-o atribuie.
Arghezi, reintrat în drepturi,la comuniști,reîntors din Elveția, prin 1961, a declarat: „Dacă noi românii nu avem o istorie de catedrale, avem în schimb o istorie de oameni”! Unul din acești „oameni” este aici printre noi, un om de carcater, onorându-ne cu prezența’i modestă, plină de elan, dăruire și mai ales sinceritate, azi o foarte „rara avis” , Doamna Ligya Diaconescu. Nu e ușor să fi mărinimos, oferind tot și necerând nimic în schimb! Dar Doamna Ligya o face, odată, răspunzând harului divin pe care l-a primit, înmulțind talantul și doi, practicând educația creștină pe care desigur a primit-o în familie, conform căreia, după cum scrie la Faptele Apostolilor, (cap.20,verset 35) în Noul Testament, reproducând cuvintele Mântuitorului: „Mai mare fericire este să dai, decât să primești”! Și Doamna Ligya dă din sufletul și munca sa, tuturor celor ce vor să primească, români și străini, din țară și din afară, le dă posibilitatea să’și înmulțească talantul în cadrul binecuvântat al Limbii române, prin revista online Starpress, prin diferitele antologii ce le publică, cele biligve ajungând la a a șaptea ediție și întâlnirile ce le organizează, ca și cea de azi, la care participăm! Realizează în acest fel o unitate națională și prin aceasta o întărire, un fundament solid edificiului numit ROMÂNIA. Cu atât mai meritorie munca la acest fundament cu cât tovarășii-domni, de pe înaltele fotolii ce le ocupă, o ingnoră, atât propagandistic – foarte dureros de constatat această nepăsare în timp ce ei nu fac nimic(!) și în consecință se înțelege că și financiar. Deosebit de important este a fi bine cunoscut acest fundament, întâi nouă românilor, apoi străinilor care din necunoaștere spun enormități nedrepte despre noi.
Luând în considerare și aceea că nu tot ce se publică este doar aur și argint, totuși, Doamna Ligya se ferește de aprecieri și laude bombastice, „de gașcă” se ferește de mediocritate, ceea ce este deosebit de valoros în activitatea dânsei, ca și deosebit de dificil în activitatea „de triere” pe care desigur că se străduiește să o facă cât mai corect, obiectiv și în folosul Culturii românești, fapt pentru care o apreciem deosebit. Tocmai spre a ajuta și contibui la această subtilă, sensibilă și nobilă muncă, obligația noastră, a tuturor celor ce formăm „cercul” mecenei noastre să dăm cât mai mult aur și argint, platină și diamant, dacă se poate, ca și cea mai de calitate făină, ferindu-ne, întâi noi, de tărâțe. Doamne ajută!
Teresia Bolchiș Tătaru, Doamna Apostrof.
MELANIA RUSU CARAGIOIU Montreal / Canada
Bună ziua Onorată Festivitate a ,,Limbii noastre cea română”, Onorați participanți, Excelență,
De pe plaiul canadian, unde paștem oile scrisului, într-un dulce limbaj românesc, îndrept către Dumneavoastră un salut călduros, fiind îndrituită de către : ,, Clubul de aur ”- Montreal; Cenaclul Epigramiștilor ,, Păstorel Teodoreani”- Montreal; ,, Cenaclul de istorie de pe lângă ,,Fundația Română- Canada; ,, Anneau poetique”- Montreal, L’Association canadienne ,, Les Femmes du monde”, ,,Congresul Canadian Român”, membru fondator și onorific ing. Eugen-Enea Caraghiaur, și din partea revistelor din țară ,, În bătaia peniței”- Caransebeș și ,,Helios”- Timișoara. unde am cinstea de a fi în colectivul de redacție.
Transmit urări de bine românești și Salutul tradițional de ,,Bine ați venit !” și Lucrări fructuoase la Festivitatea ,, Limbii Române”, 2017, Moneasa, Țara Moților.
Limba Română grăită cu patos, grăită în graiurile răspândite în Carpații noștri , specifică fiecărei creste, fiecărei vâlcele, adunând armonios limba unitară. unică, melodioasă, a neamului nostru.
Cine este aceea care urmează îndemnul vechilor cărturari români, vâlceni de a împânzi în glorie și fală graiul nostru strămoșesc, mereu mai bogat, mereu mai vestit ? Spus, în momentul de față este un organism , uriaș, o ploaie de reviste, o lume de scriitori, irizațiile de stele din acel STARPRESS, supus de o mână caldă de poet sensibil numit Ligya Diaconescu.
Publicațiile sale zboară peste ape, peste norii lumii ducând mesajul românesc în cele patru zări.
Un condei fin și discret, face să vibreze peste întinsurile literare slova rmânească tradusă în multe limbi ale popoarelor, sau în haina sa măistră cu ie românească.
Este pana măiastră plecată din colinele Vîlcene, din valea marilor căturari, fețe sacre vâlcene, dar de data aceasta o ființă cu suflet serafic, mult îndrăgita poetă Ligya Diaconescu.
Versul ei puternic în fragilitatea sa dulce poetică, se răsfrînge prin STARPRESS, sau direct din mâna sa până spre noi, fără barierele vremii , fără barierele electronice, fără patimile care ne opresc de a răspândi binele, culoarea vie , iubirea.
Pentru acestă poetă care în vreme de voioșie sau cumplită suferință, pentru care întâi de toate este dorul de slovă românescă, pe care dorește mai mult decât sufletul ei -LIMBA ROMÂNĂ – să fie mereu triumfătoare.
Deci toți pe care i-am enumerat mai sus și mulți alții pe care mintea mea nu poate să-i cuprindă, sau care îîncă nu m-au mandatat, ridic întâiul toast pentru IUBITA NOASTRĂ LYGYA DIACONESCU și pentru firul de viitor al Familiei, Doctor ANDRADA DIACONESCU ! La Mulți ani Iubitele nostre amfitrioane, cu inimi line de armonie și generozitate, spre încântarea tuturor prin realizările Domniilor voastre !!!
Să le iubim , să le ascultăm cântul inimii, să le urmăm chiar dacă drumul uneori este prăpăstios, fiiindcă prin fluxul puterii divine, cânturile lor ne vor aduce pacea, faima, risipirea norilor de pe frunțile noastre.
Cred că m-aș putea, prin acest mesaj, prezenta în fața Domniilor voastre, Mult Onaorată Asistență, mulțumindu-vă pentru tot ce realizați pentru creșterea Slovei și Limbii Române, aducându-vă drept omagiu versurile, și din inimă spuse, de George Coșbuc în poezia ,,Sus inima” Citez:
Avem o țară mândră,
…………………………
O lege-avem străbună,
Prin veacuri de furtună,
Ea n-a putut s-apună
Strivită de păgâni !
Ne-a fot Cel Sfânt tărie
Și-n veci o să ne fie:
,,Sus inima români !”
Îmi este nespus de greu ca să nu mă pot împărtăși măcar din firimiturile Prănzului bogat de cultură care se desfășoară din plinătatea spirituală a sufletului Dumneavoastră, dar, aștept cu nerăbdare ceeace vor relata iubitele condeie după realizarea acestui încă un Festival de istorie actuală literară.
Cu deosebită stimă și urări Limbii române : ,, Vivat, crescat, floreat !”
Melania Rusu Caragioiu,
Canada și România
GALINA MARTEA Amsterdam, Olanda
Mesaj de felicitare cu prilejul lansării Antologiei „Limba noastră cea română”, Starpress 2017, coordonator Ligya Diaconescu
Onorată asistență, Stimată și Distinsă Doamnă Ligya Diaconescu, bună ziua și bine v-am găsit!
Mai întâi de toate, aș dori să vă felicit cu evenimentul de astăzi, eveniment însoțit de o acțiune nobilă ce este lansată în scopul de a promova valorile culturale ale neamului românesc. Aceasta, cu certitudine, este o contributie enormă în dezvoltarea tuturor componentelor ce sunt corelate cu valorile spirituale și intelectuale. Astfel, produsul distins al culturii române este completat și îmbogățit în nenumărate rânduri de identitatea acelor valori care, la rândul lor, exprimă sens, influență, importanță. Este firesc, toate acestea se obțin din acțiunile întreprinse de identitatea acelor personalități care își depun integru capacitatea intelectuală și, respectiv, efortul maxim necesar în fructificarea celor mai frumoase însușiri umane. Cred, aici ar fi cazul de făcut referință la personalitatea Doamnei Ligya Diaconescu (scriitor, poet, publicist, jurnalist, economist), omul care își dedică întreaga existență întru valorificarea patrimoniului cultural românesc. De această dată, Domnia Sa ne bucură și ne onorează cu Antologia „Limba noastră cea română”, Starpress 2017, Editura Olimpias, România, lucrarea în cauză fiind de o importanță enormă pentru literatura și cultura română. În acest context, ar urma să transmitem mulțumirile de rigoare scriitorilor/autorilor de poezie și proză prezenți în această antologie și, nu în ultimul rând, doamnei Ligya Diaconescu pentru coordonarea, îngrijirea și editarea acestui volum de carte. Totodată, ar fi momentul potrivit să-i mulțumim Doamnei Ligya Diaconescu pentru întreaga sa activitate literară pe care o realizează în promovarea și dezvoltarea culturii naționale românești. Respectivele afirmații se referă, în primul rând, la publicarea unui șir de lucrări literare, printre ele fiind de o valoare aparte Antologiile de proză și poezie („Antologia Scriitorilor Români Contemporani din întreaga lume”, ediții bilingve în limbile engleză/franceză/italiană/germană/spaniolă/greacă/rusă – 8 volume publicate; „Antologia Limba noastră cea română” – 4 volume; „Antologia La Taifas cu iubirea” – 2 volume; „Antologia Iarna Scriitorilor”; „Antologia Dor Românesc”; „Antologia Românii sunt deştepti, elevați şi talentaţi” – 3 volume; etc.), iar autorii acestora fiind renumiți scriitori ai neamului românesc din întreaga lume. În afară de aceasta, aș dori să menționez că Ligya Diaconescu este autoare a mai multor cărți cu poezii, proză, povestiri pentru copii, nemijlocit, organizatoarea a nenumăratelor concursuri literare internaționale, întruniri literare, lansări de carte, etc. De asemenea, îi mulțumim enorm pentru colaborarea pe care ne-o oferă prin intermediul revistei internaționale STARPRESS (director general și editor Ligya Diaconescu), revistă respectabilă ce este mereu deschisă pentru toți scriitorii și toți oamenii de bună credință, personalități ce sunt iubitori de frumos și creația literară autentică.
Deci, cu o stimă deosebită față de valorile estetice, față de valorile culturale, lansarea Antologiei „Limba noastră cea română” este o sarbătoare enormă astăzi, deoarece aceasta este promovată de ziua Limbii Române, eveniment cultural nespus de prețios pentru neamul românesc. Evenimentul de astazi, cu certitudine, este un prilej pentru noi discutii, schimb de opinii, cooperare în a valorifica cât mai bine sistemul cultural-literar național. Numai astfel, reușim să punem în mișcare și să dăm viață dorințelor și succeselor noastre. Însă toate acestea le realizăm doar prin intermediul comunicării dintre oameni. Datorită comunicării, schimbului de opinii avem posibilitatea de a ne cunoaște mai bine prin procesele ce formează totalitatea valorilor spirituale, create continuu de omenire. Prin totalitatea acestor valori culturale ne regăsim și noi astăzi aici, motivul fiind apariția Antologiei „Limba noastră cea română”, iar contribuția majoră la derularea evenimentului de astăzi, desigur, revine iarăși doamnei Ligya Diaconescu.
În încheiere, aș dori să vă mulțumesc mult pentru faptul că mi-ați oferit astăzi ocazia de a fi prezentă printre voi, Stimaț Public, nemijlocit, pentru faptul că am avut ocazia sa-mi expun gândul și părerea despre tot ceea ce este demn de prețuire în această lume. De asemenea, mă bucur mult pentru voi, toți cei prezenți aici, și vă doresc din toată inima o zi cât mai frumoasa în continuare pentru a derula cu succes toate obiective preconizate.
Stimată asistență, dragi prieteni de condei, Stimată Doamnă Ligya Diaconescu, încă o dată mulțumirile mele și, respectiv, felicitări și sincere urări de bine vă doresc. Iar tuturor românilor de pretutindeni le doresc realizarea dorințelor pentru o viață cât mai frumoasă și plină de bunăstare, și, nu în ultimul rând, să trăiți cu sentimentul de mândrie că faceți parte din națiunea română.
Vă multumesc mult. Cu aleasă considerație
Galina Martea,
dr., acad., scriitoare
ELENA BULDUM Barcelona, Spania
Ca să-l parafrazez pe Nichita Stănescu ” Limba română este patria mea”, oriunde m-aș afla pe acest pământ. Cu toate că locuiesc departe de țara mea, nu o voi uita niciodată, ea m-a născut să văd frumusețea acestor locuri și lucruri. Pentru mine este sărbătoare să pot vorbi în limba mea, să o pronunț corect, să o pot scrie corect. Ea este comora sufletului meu indiferent în câte limbi m-aș pronunța. Limba mea este născută din străbuni, este semnul urmașilor mei a neamului meu din istorii milenare.
Este sâmburele regatului dacic pe care s-a așezat vatra continuității noastre ca popor. Întreaga noastră limbă formată din cuvinte mari sau mici, indiferent de mărimea lor, prin cântec dulce și duios, este ființa a ceea ce o numin noi astăzi” limba română”. Creșterea limbii române trebuie făcută pretutindeni, prin unitate, apărarea valorilor culturale cu orice preț. Trebuie folosite toate mijloacele limbii române pentru formarea intelectuală și morală a acestei noi generații. Pentru a-și putea scrie în graiul matern, toate bucuriile, toate tristețile, toate dorințele, toate visele și speranțele și de ce nu și înfrângerile. Este unica suflare care ne-a mai rămas, prin care trebuie să contopim sufletul acestui popor. Din respect pentru moșii și strămoșii mei să o cultivăm cu sfințenie și dăruire și să o prețuim din tot sufletul.
De aceea toate proiectele mele culturale împreună cu Asociația Culturală ” Casa Rumana” din Catalonia, Spania, sunt dedicate limbii române, pentru păstrarea tezaurului poporului nostru. Iată, unul din motivele de care mă atașez de proiectele de carte, sub deviza”Limba noastră cea română”, sau ”Cu patria în suflet”, ca să folosesc niște titluri, sunt proiecte de carte care mă bucură nespus prin participarea la ele. Așa a început și colaborarea mea cu d-na scriitoare Ligya Diaconescu și Revista Internaţională STARPRESS (româno-canado – americană). Într-un discurs pe care l-am citit nu demult într-o revistă, se vorbea foarte frumos despre d-na Ligya Diaconescu cum că ar fi,” Doamna limbii române”, pentru proiectele dedicate limbii române, urcând limba română pe culmile cele mai înalte. Face cinste tuturor generațiilor, care și-au dat viața pentru a conserva și păstra valorilor acestui popor. Prin aceste proiecte de carte susține unitatea acestui neam atât de încercat și la restriște. Pentru că promovează valorile și poezia și face cinste patriei noastre în care ne-am născut, eu, aș alege-o Amabasadorul limbii române pe întreg mapamondul.Acești oameni ai cetății ne înnobilează zestrea poporului român. Nu există nimic mai de preț pe acest pământ decât graiul matern.
Pentru tot ceea ce realizează îi doresc de acum încolo cât mai frumoase realizări la acest nivel și multă putere, sănătate și mult succes!
-Haideți, împreună, să spuneam copiilor noștri că este cea mai frumoasă și melodioasă limbă pe pământ!
Elena Buldum / Barcelona, poet, publicist, traducător
LIGYA DIACONESCU
saltmin.com/2015/09/07/lansarea-antologiei-limba-noastra-cea-romana-starpress-2015/
http://www.clipa.com/a11330-ZIUA-LIMBII-ROM194-NE-2014-SARBATORITA-LA-MALUL-MARII.aspx
Nu se mai aud sunete, nu se mai văd lumini duhovnicești
Chiar dacă ferestrele sufletului tău sunt astupate doar cu cer
Albastru, pur și simplu. Îți închipui că ai un interlocutor rupt de
Propria sa trompetă a lui Eustache. Când sufletul se acrește, auzul
Nu mai are sens invers, nu te mai auzi decât pe tine, mutul cu
Veleități de surd. Ne tot amăgim împreună că omenirea ar fi
Alcătuită din șapte miliarde de cifre umane. În realitate, lumea e
Mică de tot, atât de mică încât, la o adică, ar încăpea în galeriile
Unui singur mușuroi de furnici. Sau în casa de bani a unui
Contabil al sufletelor vândute. Liniștea e cea mai puternică
Grupă sangvină a raiului, a împăcării cu soarta, a clipei când
Tu, un biet biped model XXII, donezi globule roșii unor îngeri
Bolnavi, omenoși, adică. Asta e viața, la fel de sofisticată ca
Și reversul acesteia. Se numără de la zero la zece și invers. La
Ambele capete infinitul arată ca și cum ai falsifica un tablou de
Picasso, înainte ca acesta să-l picteze. Nu te amăgi cu lucruri
Concrete. Nici măcar moartea nu e concretă. Și nici concretul
Nu e mort. E timpul să închizi întunericul și să deschizi ochii.
Nimeni nu pierde ceva ce nu-i aparține, nici măcar timpul care
Nu are nicio treabă cu secundele noastre pline cu de fel de fel de
Mofturi și pofte de specie pe cale de consecință inevitabilă,
E timpul să închizi întunericul și să deschizii ochii…
Marin Ifrim
Eveniment editorial inedit: lansarea primului volum de poezie scris în limba turcă de un autor român contemporan, Nevzat Yusuf Sarigöl și a primului volum de poezie românească tradusă în limba turcă de către autorul însuși, Marian Ilie. Institutul Cultural Român ‘Dimitrie Cantemir’ de la Istanbul va găzdui sâmbătă, 16 septembrie, începând cu ora 16:00 o dublă lansare de carte: volumul de poezii Turna Yeri (Locul berzei) de Nevzat Yusuf Sarigöl publicat în limba turcă de editura USAR în luna iunie 2017 și volumul Dalgalarin Hüznü (Tristeți pontice) de Marian Ilie, publicat tot de editura USAR în iunie 2017. Evenimentul va fi onorat de prezența poetului Marian Ilie, de reprezentantul editurii USAR, Hasan Örnek, și de patru poeți turci: Osman Bozkurt, Afșar Timucin, Ayten Mutlu și Ahmet Özer. Este un proiect de mare debut pentru ICR Istanbul deoarece urmărește lansarea primului volum de poezie scris în limba turcă de un autor român contemporan care locuiește în România (Nevzat Yusuf Sarigöl) și a primului volum de poezie românească tradusă în limba turcă de către autorul însuși (Marian Ilie), ambele publicate anul acesta de una dintre cele mai cunoscute edituri de profil din Istanbul. Lansarea acestor volume direct în limba turcă este o foarte bună ocazie pentru a stimula interesul publicului turc pentru autori români care scriu atât în limba română, cât și în limba turcă, dar și pentru a promova o imagine pozitivă a relațiilor culturale dintre cele două țări și a importanței acordate de către ambele state în dezvoltarea acestei cooperări.
Nevzat Yusuf Sarigöl este și membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Turcia, iar volumul de poezii Turna Yeri a fost scris direct în limba turcă. Prin folosirea unui limbaj preponderent mistic anatolian în versurile sale, poetul depășește granițele literaturii reușind să reprezinte un exemplu viu al interacțiunii dintre culturi.
Volumul Dalgalarin Hüznü (Tristeți pontice) de Marian Ilie a fost publicat anul acesta de editura Betta din București, în ediție bilingvă.Poetul român Marian Ilie și-a tradus el însuși în limba turcă poemele într-un excepțional stil literar, care l-a convins pe Hasan Ornek, directorul editurii USAR din Turcia să publice volumul. ‘Autorul poemelor din cartea de față și traducătorul sunt una și aceeași persoană. Nu am cunoștință ca pâna acum să mai fi existat în Turcia un caz similar. Cartea aceasta, pentru care nici măcar nu s-a pretins dreptul de autor, este poate prima operă oferită cititorilor din Turcia de către autor în varianta turcă în ideea întăririi legăturilor dintre literaturile celor două popoare prietene’. — poetul turc, Osman Bozkurt. Poet și etnograf român de origine turco-tătară Nevzat Yusuf Sarigöl s-a născut în 1936, în comuna Albești, județul Constanța. A urmat cursurile Facultății de Filologie, București absolvind Secția de limbă tătară. A fost cadru didactic la Secția de limbă și literatură turcă a actualului Departament de Limbi și Literaturi Orientale ale Facultății de Limbi și Literaturi Străine, Universitatea București, vreme de mai bine de patru decenii. A participat la numeroase manifestări științifice naționale și internaționale, în special în domeniul turcologiei; a publicat cărți, articole și studii pe teme de lingvistică, literatură și critică literară, etnografie și folclor, precum și în alte domenii conexe. A fost redactor la revistele Karadeniz și Renkler, apărute sub egida comunităților turcă și tătară din România. În perioada 1991-1995 a fost lector de limba română la Facultatea de Filologie, Istorie și Geografie a Universității din Ankara (Turcia). Dintre cărțile apărute sub semnătura sa, în calitate de autor sau traducător, amintim: Lirică turcă contemporană (în colaborare cu Nicolae Ioana și Agiemin Baubec), București, Editura Albatros, 1974; Poezia turcă de la începuturi până azi, București, Editura Minerva, 1979; Nasrattin Hocaga Dair Masallar/ Povești despre Nastratin Hogea, București, Editura Kriterion, 1983; Poezia populară turcă, București, Tipografia Universității din București, 1986; Ghid de conversație româno-turc, Iași, Editura Polirom, 2001; Ghid de conversație turco-român, Iași, Editura Polirom, 2005; Fuzulî, Gazeller / Gazeluri (selecție și prefață: Nevzat Yusuf Sarigöl, traducere și note: Nermin Yusuf, Selma Yusuf, cuvânt înainte: Eldar Hasanov), București, Editura Kriterion, 2005; Dede Korkut: Povestiri (traducere, adaptare, notă asupra ediției și glosar de Nermin Yusuf și Nevzat Yusuf Sarigöl, cuvânt înainte de Nevzat Yusuf Sarigöl, postfață de șamil Cemșidov), București, Paideia, 2002; Cele mai frumoase basme turcești (selecție, traducere din limba turcă și note de Nermin Yusuf și Nevzat Yusuf Sarigöl), Iași, Editura Polirom, 2011.
La acestea se adaugă două volume de proză originală, în limbile turcă și tătară (Tabanima Gömelek Caktim, București, Editura Kriterion, 1995, și Kelebeklerimin Öldügü Gün, București, Editura Kriterion, 1999), precum și numeroase poezii în limbile tătară, turcă și română, publicate în diverse periodice din țară și străinătate. Marian Ilie s-a născut în anul 1950 în satul Gulianca din județul Brăila. A absolvit Secția Turcologie a Facultății de Limbi și Literaturi Străine din cadrul Universității București. A fost încadrat în rândul Forțelor Armate ale României și a îndeplinit diferite funcții pe linie de diplomație militară. Cea mai mare parte din cariera sa s-a derulat în Secția Legături Militare Externe și ca atașat al apărării în cadrul Ambasadei României la Ankara. La vârsta de 48 de ani s-a pensionat. Ulterior a desfășurat activități de consultanță pe lângă diferite firme și în Ministerul Economiei. În ultimii zece ani a lucrat în tursim, ca ghid. Marian Ilie, care a început să scrie poezie încă din anii de studenție, s-a arătat interesat îndeaproape și de poezia turcă. În anul 2012, la un festival internațional de poezie organizat în România a fost răsplătit cu un premiu pentru traducerile de poezie din Fazil Hüsnü Daglarca, poet turc asupra căruia s-a aplecat încă din anii de studenție. Primele poezii i-au fost publicate în anul 1972 în revista literară Amfiteatru. Volume publicate: Dreaptă dragostea mea Mellactonia (poezie, 2007), A doua Scrisoarea III (poezie, 2010), Cântece din Prepeleac (poezie, 2011), Lampa mea cu gânduri mov (poezie, 2012), Cuvintele, ah, cuvintele!!!… (poezie, 2015). — transmite ICR Istanbul. Institutul Cultural Român Dimitrie Cantemir-Istanbul https://www.agerpres.ro/comuni cate/2017/08/22/comunicat-de- presa-icr-istanbul-09-42-34
Concursul de proză scurtă „Nicolae Velea”, ediția 2017, va avea loc în perioada 15 august-15 octombrie și se va finaliza cu ceremonia de acordare a premiilor și de lansare a ANTOLOGIEI (cu textele trimise la concurs), în cadrul Târgului Internațional de carte „Gaudeamus…”(finalul lunii noiembrie).
Pentru Concursul de proză scurtă, ediția 2017 și pentru edițiile următoare: 1. Pot participa scriitori de limbă română, membrii sau nemembri ai Uniunii Scriitorilor din România sau ai altor uniuni, asociații, societăți, ligi ș.a., de creație, indiferent de vârstă și de țara de rezidență: 2. Textele vor fi scrise în document word, paginare A4, font TNR de 12, spațiere la 1,15, vor avea cel mult 4 pg. (3000 de semne) și vor fi trimise prin e-mail pe adresa arenaliterara@yahoo.com, până la data de 15 octombrie 2017. 3. Într-un attach(1) separat autorul va trimite un scurt CV și o fotografie bust (obligatoriu pentru cei care doresc ca textele să le apară în antologie) și într-un alt attach(2) datele de contact (numele și prenumele, adresa de domiciliu și numărul de telefon la care poate fi contactat. In acest attach se va preciza opțiunea de a achiziționa antologia.)
- Jurizarea se face între 15 octombrie – 1 noiembrie de un juriu format din scriitori de prestigiu, condus de criticul Aureliu Goci, redactorul șef al revistei. 5. Rezultatele vor fi anunțate în „Arena literară” nr.7, în alte publicații de profil și pe site-ul editurii Betta:http://editurabetta.webs.com 5.- Pemiile (Premiul I, II, III și trei mențiuni) constau în bani, diplome, câte un exemplar din ANTOLOGIE, cărţi cu autograf din partea membrilor juriului și Editurii Betta, publicarea textelor premiate în revista „Arena literară”
6.- Pentru autorii care doresc să achiziționeze ANTOLOGIA, precizăm că prețul la două ex. va fi de 70 lei(inclusiv cheltuielile de transport), urmând ca după ce se primesc opțiunile pentru cumpărare(prin attach-ul cu datele de contact), să se comunice autorilor modalitatea de plată.
Arena Literară A.D.E.-P.C.
Director, Președinte,
N.Roșu Lucia Ovezea
– recenzie –
Nu ascund faptul că autoarea mi-e prietenă, deci s-ar putea să fiu subiectiv. O cunosc doar de câţiva ani, dar parcă o cunosc de câteva veşnicii. Ştiu bine că are credinţă în Dumnezeu, dar ignoră supersiţiile. Că îşi iubeşte ţara şi stă departe de trădătorii ei. Că îşi ajută semenii care au nevoie de ajutor, dar nu încurajează lenea. Că trăieşte intens pentru Cultura naţională dar moare puţin ori de câte ori cele şapte arte sunt batjocorite şi de fiecare dată când Limba română este blasfemiată. Că învie ori de câte ori dă peste un autor de literatură talentat, dar nu o impresionează talentul lipsit de onestitate.
Cea mai recentă carte a Domniei sale nu este dedicată cuiva în mod explicit, dar laitmotivul principal este, în mod evident, partenerul de viaţă, Traian, chemat nu demult în Biserica triumfătoare. De aceea ultima copertă este zugrăvită în culoarea doliului şi are inscripţionată pe acest fundal o poezie din care extrag următoarele versuri: „Eram trecuţi de prima tinereţe,/ Încă frumoşi, îmbălsămaţi în dor/ Şi-nlănţuiţi de vreme prin iubire,/ Nespusă dar simţită până-n zori”.
Ultimul vers al cărţii şi primul, alăturate: „Iubindu-ne profund, ca doi nebuni/ Limba noastră cea română”.
Între aceste două extremităţi lirice curg, cu o simplitate a la Grigore Vieru şi cu un rafinament a la Ioan Alexandru, reverberaţii teologice, filosofice, psihologice, patriotice. Bunăoară, patriotismul poetesei e atât de personal, încât nu-i accesibil decât celor ce poartă o patrie în inima lor. Exempli gratia: „Limba noastră românească/ A pictat şi Bărăganul/ Prin culori de oameni harnici/ Care şi-au cântat aleanul” (Limba noastră cea română). Psihologia sa e atât de paseistă, încât nu o pot pătrunde decât vizionarii. Exempli gratia: „Columna românismului mi-e vatră /Un Decebal, Traian, război şi pace /Un suflet zămislit de la Zamolxe /Şi şlefuit de mii de ani încoace” (Columna românismului). Filosofia sa e atât de profundă, încât n-o pot înţelege decât copiii. Exempli gratia: „M-ai întrebat odată dacă mai poţi cânta/ În camera aceea cu flori de câmp în glastre/ În care orice clipă prea repede trecea/ Dovada necesară a repetării noastre” (M-ai întrebat). Teologia sa e atât de ezoterică, încât n-o pot pricepe decât oamenii simpli. Exempli gratia: „Sărutul câmpului, blând, cântă/ Cald, prin istorii, amintirea/ Şi-mbălsămaţi cu vinul roşu/ Prin pâine sărutăm iubirea.” (Pâinea vieţii).
Titlurile unor poezii îndeamnă ele însele la meditaţie, ducându-te până acolo încât nici nu mai ştii care e poezia şi care e titlul. Când îţi revii, simţi cum unele (titluri) zguduie, altele mângâie: Dor de…pâine; Îngeri cu aripi arse; Marele dor de tata; A plâns în mine Dumnezeu. Sau poate fiecare şi zguduie, şi mângâie…? Când îţi revii mai simţi cum unele (poezii) rănesc, altele vindecă: „…cu sânge clocotind”, „prin cald fior”, „negre primăveri”, „sărutul câmpului blând”. Sau poate fiecare şi răneşte, şi vindecă…?
Vers după vers, strofă după strofă, poezie după poezie, omului contemplativ autoarea îi redescoperă cu harul cuvântului artistic detalii ale existenţei atât de ignorate de omul postmodern, stresat şi superficial: marame, măslini, porumbei, ţest, fân, licurici, riduri, rouă, sănii, petale, armăsari, faleze, raze… Prin poezia Nostalgiilor defilează, de la un capăt la altul, mame, taţi, bunici, soţi, soţii, copii, nepoţi, călugări, mateloţi, duhovnici, generaţii…
Recunoştinţa e o floare rară, poate mai rară decât floarea de colţ, chiar printre artişti. Am regăsit-o cu bucurie în paginile cărţii: „Mi-ai pus stilou-n mână, dimineaţa/ Am scris povestea fericirii vii/ Şi-mi desenai pe gânduri împlinirea./ Acum te-aştept prin toamnă şi nu vii.” (Marele dor de tata).
Prefaţa poartă semnătura preşedintelui naţional al Ligii Scriitorilor din România, dl. Al. Florin Ţene, care o caracterizează pe autoare ca fiind „poetă a dealurilor subcarpatice”, „emotivă, „academică în versificaţie”, „bună cunoscătoare a versului clasic”.
Coperta întâi ne dezvăluie, pe fondul unei picturi în culori calde a poetei, scrise cu caractere de culoarea Învierii, anul apariţiei cărţii şi editura „vinovată”: 2016 – Olimpias Galaţi, titlul: Nostalgii, şi, bineînţeles, numele autoarei: Ligya Diaconescu.
Pe 14 iulie poeta împlineşte o frumoasă vârstă. La mulţi ani, Ligya! Fie-ţi nostalgiile sublimate în bucurii!
FLORIN T. ROMAN
| Centrul Cultural Direcția Județeană Centrul Județean „Alexandru Marghiloman” pentru Cultură de Cultură și Artă al Municipiului Buzău Buzău Buzău
REGULAMENTUL CONCURSULUI NAȚIONAL DE CREAȚIE LITERARĂ „VASILE VOICULESCU” -Ediția a XXVIII-a – 2017-
Centrul Cultural „Alexandru Marghiloman” Buzău, Direcția Județeană pentru Cultură, Primăria comunei Pârscov și Centrul Județean de Cultură și Artă Buzău, organizează în colaborare cu Biblioteca Județeană și Muzeul Județean Buzău cea de-a XXVIII–a ediție a Concursului Național de Creație Literară „Vasile Voiculescu”. Concursul este organizat cu sprijinul Uniunii Scriitorilor din România, al Consiliului Județean și al Primăriei municipiului Buzău. La desfășurarea concursului și a manifestărilor care vor preceda festivitatea de premiere – prin care organizatorii își propun să evidențieze viața și importanta operă literară a marelui scriitor de origine buzoiană – pot contribui societăți comerciale și persoane fizice din județ și din afara acestuia. Concursul de anul acesta se va organiza pentru două categorii de creatori: I – ELEVI II – AUTORI DE VOLUME DE POEZIE, PROZĂ ȘI PUBLICISTICĂ, APĂRUTE ÎN PERIOADA 1 SEPTEMBRIE 2016 – 1 SEPTEMBRIE 2017. I. CONCURSUL PENTRU ELEVI Se va desfășura pe bază de manuscrise. Vor fi avute în vedere lucrări/creații de poezie și proză scurtă ale următoarelor categorii de elevi: a) clasele V – VIII – de la școlile gimnaziale din comuna Pârscov, județul Buzău; b) claseleIX – XII – de la toate liceele din România. Creațiile literare ale elevilor vor fi jurizate și premiate separat, pentru fiecare categorie de elevi în parte. Pentru a participa la concurs, tinerii creatori de literatură trebuie să trimită pe adresa menționată de organizatori: 10 (zece) creații în versuri sau 3 (trei) lucrări de proză scurtă multiplicate (fiecare titlu) în 4 (patru) exemplare. Acestea nu vor fi semnate de autori, ci vor avea menționat pe ele un motto ales de autor, care se va regăsi și pe plicul mic în care va fi introdusă o notă scurtă unde vor fi evidențiate datele personale ale concurentului: nume și prenume, data nașterii, palmares literar, adresa și telefonul de contact, școala unde învață și clasa în care se află. Lucrările, împreună cu plicul conținând datele autorului, vor fi introduse într-un plic mare, pe care se va menționa adresa destinatarului: CENTRUL CULTURAL „ALEXANDRU MARGHILOMAN” BUZĂU, str. Plantelor, nr. 8 B – Pentru Concursul Național „Vasile Voiculescu” – categoria ELEVI. PREMIILE a) Premiul „ACASĂ LA VASILE VOICULESCU” pentru poezie– 500 lei – acordat de publicistul CRISTINEL POPA · Premiul „ACASĂ LA VASILE VOICULESCU” pentru proză – 500 lei – PRIMĂRIA COMUNEI PÂRSCOV b) Premiul „VASILE VOICULESCU” pentru poezie – 500 lei – publicistul CRISTINEL POPA · Premiul „VASILE VOICULESCU” – pentru proză – 500 lei – Centrul Cultural „Alexandru Marghiloman” II. CONCURSUL PENTRU VOLUME DE POEZIE, PROZĂ ȘI PUBLICISTICĂ La această secțiune se pot înscrie cetățeni români care locuiesc în țară sau în afara acesteia – membri sau nemembri ai Uniunii Scriitorilor din România, indiferent de vârstă, sex, pregătire profesională etc., care îndeplinesc cerințele prezentului regulament. Lucrările, publicate în limba română, vor fi trimise prin poștă, pe adresa menționată la concursul pentru elevi, cu precizarea „Pentru Concursul Național de Creație Literară „Vasile Voiculescu” – volume. În colet, alături de lucrări se va introduce o notă cu datele autorului (palmaresul acestuia, domiciliul și telefonul la care poate fi contactat, data apariției volumului). Fiecare autor va trimite organizatorilor 3 (trei) exemplare din volumul cu care dorește să participe la concurs. Nu se admit mai multe titluri, fiecare creator putând să înscrie în concurs o singură lucrare, indiferent de secțiune. La concurs nu pot participa autori care au volume premiate la edițiile anterioare ale manifestării. Lucrările trimise la concurs nu se returnează autorilor, după jurizare acestea fiind donate bibliotecilor publice din județ. PREMIILE CONCURSULUI DE VOLUME MARELE PREMIU –1500 LEI, acordat de Consiliul Județean Buzău. Trei premii naționale „Vasile Voiculescu” în valoare de câte 1000 lei fiecare, acordate de: · Centrul Cultural „Alexandru Marghiloman” – Secțiunea POEZIE · Biblioteca Județeană Buzău – Secțiunea PROZĂ · Publicistul CRISTINEL POPA – Secțiunea PUBLICISTICĂ * · PREMIUL SPECIAL al Primăriei Pârscov, în valoare de 1000 lei · PREMIUL SPECIAL – oferit de familia Băciucu, în memoria omului de cultură Lazăr Băciucu, celui mai tânăr autor de volume din județul Buzău participant la concurs, în valoare de 700 lei · PREMIUL SPECIAL – pentru poezie religioasă, oferit de Fundația „Mitropolit Irineu Mihălcescu”, în valoare de 500 lei · PREMIUL SPECIAL oferit de Asociația Culturală „Renașterea Buzoiană”, în valoare de 500 lei. JURIUL CONCURSULUI Juriul va fi alcătuit din 5 persoane – membri ai Uniunii Scriitorilor din România și din reprezentanți ai instituțiilor organizatoare. Deciziile juriului nu pot fi contestate. La evaluarea volumelor juriul va avea în principal în vedere elemente privind: tematica și originalitatea creațiilor literare, acuratețea exprimării, decența limbajului, designul lucrărilor. Juriul poate decide să nu acorde unele premii sau să acorde, cu consultarea organizatorilor, premii speciale. PREMIEREA LAUREAȚILOR Se va face în prima jumătate a lunii octombrie 2017, în cadrul unor manifestări organizate la Casa memorială „Vasile Voiculescu” din comuna Pârscov, județul Buzău. Pentru a putea participa la festivitatea de premiere, câștigătorii vor fi anunțați în timp util. PRIMIREA LUCRĂRILOR · Pentru concursul dedicat elevilor lucrările se pot trimite până la 20 septembrie 2017(data poștei) · Pentru concursul pe bază de volume – 10 septembrie 2017 (data poștei)
INFORMAȚII SUPLIMENTARE Se pot obține la următoarele telefoane: · 0238 721559 – Centrul Cultural „Alexandru Marghiloman” Buzău; · 0238 723050 – Direcția pentru Cultură Buzău; · 0238 721509 – Biblioteca Județeană Buzău. Persoane de contact: IONEL STĂNUȚĂ – telefon 0728 913853 OANA PARAIPAN – telefon 075 8847916
Centrul Cultural Direcția Județeană Centrul Județean „Alexandru Marghiloman” pentru Cultură Buzău de Cultură și Artă Buzău al Municipiului Buzău Director Director Director General Manager, Constantin Cățoi Ion Oancea Elena Isbășoiu
|
Poetul Nicolai Tăicuțu mi-a dăruit cel mai recent volum al său, subtil intitulat ”și cum vă spuneam…”. Poezie la greu, ca în vremurile în care în țara asta era loc pentru câteva zeci de mari poeți români. Mă refer la Nichita Stănescu, Cezar Ivănescu, Ion Gheorghe, Liviu Ioan Stoiciu, Ion Nicolescu, Ioanid Romanescu, Petre Stoica și mulți, foarte mulți alții. Nicolai Tăicuțu a ajuns la apogeul activității sale lirice. Puțini poeți actuali se pot lăuda cu o asemenea evoluție constantă și fermă. Nu prea am la îndemână nume mari decât numărând pe degete și cu multă luare aminte: Șerban Codrin, Cassian Maria Spiridon, Virgil Diaconu etc. Nu înțeleg de ce s-au rărit poeții buni și de ce lumea literară e plină de neaveniți, dar înțeleg că, deși n-am vorbit cu Nicolai Tăicuțu niște ani răi, sunt în stare să fac reverențe și să mișc pălăria în stânga și-n dreapta în semn de respect pentru asemenea poezie: ”desprinderea de câmpie se face în timp/ cu ieri cu azi cu mâine/ precum scoica fosilă/ ajunsă în cea mai pură lumină/ pe versantul muntelui/ – de fel, viețuitoare fiind peste ere/ pe fundul mării – // mi se întâmplă asta/ ca o expunere pe colina solară/ mie, poetului-geolog/ crescut în câmpie” (”cu timpul”, pag. 68). Volumul este împărțit în trei cicluri distincte, toate scrise la același nivel rarefiat, înalt, ozonat: ”cu bine, Ioanid!”, ”dimineți îmbujorate încă” și ”ceața subțire a serilor”. Versuri distilate, esențe scoase dintr-o zonă aforistică interzisă cititorilor cu bila leneșă: ”mi-am dus crucea până aici/ (greu:/ când eu pe cruce/ când crucea pe mine)/ la capătul unei zile moarte: / închinată serii/ pomenită spre dimineață” (”s-a-ntâmplat și asta”, pag. 120). Fin cunoscător al freaticii poeziei, despre versurile lui Nicolai Tăicuțu maestrul Dan Simionescu afirmă: ”Este un poet neconvențional al câmpiei, câmpia fiind universul pe care nu îl descrie, dar îl pune în relație directă cu oamenii, cu trăirile lor. Universul acesta este fabulos dacă știi să-i descifrezi efectele și pentru a-l umaniza poetul inventează un mic zeu sau semizeu, botezat Ioanid, care echilibrează trecerea de la spiritualitatea diafană la teluricul pur”. Subscriu! Înaintea celor trei cicluri ale cărții, Nicolai Tăicuțu așează strategic un poem antologic, un amestec de elegie, autoironie, sarcasm și voluptate plină de briza spirituală a lui Ilie Moromete din ”poiana lui Iocan”. Mi-am propus să scriu o cronică scurtă, însă, recunosc, din viciu nu mă pot abține să reproduc acest poem senzațional, care dă și titlul cărții ”și cum vă spuneam…” : ”am ajuns la vârsta când/ se ivește ocazia să zic: / rușine să-mi fie!//: strada se traversează/ numai prin locul tărcat, pe zebră/ și niciodată nu m-am conformat//: am traversat de trei ori/ într-un sens/ și m-am întors o singură dată/ rețineți, m-am întors o singură dată/ după prima traversare/ pentru că, sincer vă spun/ nu mi-a ieșit pasiența – / a doua oară am uitat să mă întorc/ iar a treia oară nu a mai fost cazul./ în ăst timp, la ducere, succesiunea pașilor/ a fost normală/ dar cum la mine la țară/ orice adiere de vânt face ca/ praful să acopere totul, cât ai zice pește// și marcajele și presupusele treceri efemere/ neagreate de mine, au dispărut repede/ așa că, cel mai bine și corect e/ s-o iau pe urmele lăsate de alții/ (aceștia, părinți și prieteni findu-mi)// și iarăși îmi zic: rușine să-mi fie!//: pe sub poarta curții mele/ trece râul care, nici el/ nu-mi păstrează urmele pașilor/ nici atunci când calc apa/ să mă mențin pe linia de plutire/ până pe celălalt mal/ nici când merg pe apă/ da, nici atunci când merg pe apă -/ când uiți de tine/și nu mai știi/și te înalți spre cer sau/ spre adâncuri te scufunzi fără urmă…//(…ei da! până aici/ poemul este neterminat, dar/ cum orice poem trebuie/să aibă cap și coadă/ – capul se vede, coada va fi/ la peste o sută de pagini mai încolo – / zic: vinovat vei fi aici nicolai t/ pentru cele ce urmează/ cu sau fără rușine!). De la Marin Sorescu încoace nu am întâlnit un poet așa de inventiv. Cu riscul de a fi luat peste piciorul limbii române, afirm cu convingere că Nicolai Tăicuțu este, acum, în vremea sa și a noastră, un mare poet român. Unul dintre cei mai consecvenți și mai calificați critici literari din ultimul sfert de secol, Ion Roșioru, consideră că: ”O legătură tainică se stabilește între poet și câmpie, aceasta din urmă fertilizându-i și condiționându-i inspirația sau personalizându-i poemele aducătoare de certitudini și de plenitudinea pe care ți-o dă conștiința apartenenței la un spațiu cert/ incert conturat. Și poemele țâșnesc din câmpia uneori prozaică, alteori cochetă…”. După ce am citit întregul volum, inclusiv spusele celor doi scriitori referitoare la poezia acestuia, eram tentat să afirm că Nicolai Tăicuțu este cel mai important poet al Câmpiei Române dintotdeauna. Nu e corect și nici drept. Nicolai Tăicuțu este unul dintre cei mai importanți poeți contemporani. Ora exactă în poezia română se dă și de la Râmnicu Sărat. Asta e situația. Mai ales că poeții bucureșteni importanți nu prea sunt poeți bucureșteni decât cu fizicul și cu cartea de identitate, dar cu burice în frunte. Cred în poezia lui Nicolai Tăicuțu, așa cum crede foarte motivat și cunoscutul critic literar Petre Isachi: ”Poetul Nicolai Tăicuțu are forța ridicării la esențial, sacrifică efectul de amănunt în favoarea întregului, încât poemele, deși urmează o linie barocă, atestă o compoziție bine închegată, o viziune expresionistă de sorginte odobesciană(…) Comunitatea arhaică, închisă a satului/ câmpiei se sustrage agresiunii prezentului, opunându-i prezențe arhetipale/simboluri ale permanenței, stări sufletești de un inefabil divin”. Nicolai Tăicuțu este un poet care și-a jucat corect cariera literară, pentru el, profesia de-o viață, cea de geolog, fiind un atu excepțional de studiere a apei din piatră seacă. A reușit! Acum, el însuși pare o fântână cu apă rece și curată într-o lume plină cu mormane de conducte, vane, robineți și nisip în lacrimi. Închei citându-l din memorie pe inconfundabilul Ioanid Romanescu: ”Trăiască poezia și marii visători” !
articol preluat de pe http://armoniiculturale.ro/
Am primit, de la Horia Gârbea, șeful meu direct, pe linie de maculator de scris, invitația de a fi prezent într-o viitoare și iminentă antologie a poeților bucureșteni, mai precis, a membrilor Filialei de poezie București a Uniunii Scriitorilor. ”Condițiile” cerute de Horia Gârbea, pentru prezența în antologie sunt corecte, reale, pragmatice. Se dorește o expunere performantă a poeziei ”bucureștene” actuale. Horia Gârbea e un manager în stare să facă proiecte realiste. Nu sunt cu acesta în relații tocmai amiabile de aproape două decenii. Din cauze subiective de ambele părți. Eu sunt mai vinovat pentru că am dar curs unor ”înțepături” critice venite din pixul său de inginer expert în construcții, parcă. Treabă de fier-beton. Nu are importanță ”meseria de bază”. Horia Gârbea e scriitor până în măduva mortarului. Unul rău cu unii buni. Nu intru în amănunte. M-am implicat în proiectul său. Măcar de voi fi refuzat, ca să mă simt și eu natural în mediul lui Horia Gârbea. Sunt obișnuit cu măciuci primite în moalele coifului meu literar. Horia Gârbea și cu Alex Ștefănescu mi-au băgat apă chioară în singura călimară cu cerneală albastră pe care o am în dotare. Noaptea, pe la trei, cum sună o manea, când cititorii lor dormeau profund. Eu îi iubesc și îi prețuiesc pe amândoi. E bine că mă critică. Cei care mi-au lăudat scrisul, critici și istorici literari de necontestat, Radu G. Țeposu și Mircea Scarlat, au murit de mult. N-a fost să fie. Dacă mi-ar dispărea din minte Horia Gârbea și Alex Ștefănescu, nu aș mai avea nicio motivație spirituală. Spre deosebire de alții, eu chiar sunt convins că acești scriitori sunt așa cum sunt, născuți ca să țină literele în viață. Așa e și Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu etc. Puteam să pun etcaetera înaintea acestor doi semizei. Se poate. Și se și înțelege de ce. În fine, s-ar putea să fiu prezent în antologia lui Horia Gârbea. Obiectul concret, cartea adicătelea, depinde de resursele financiare ale Primăriei Capitalei. Ca și alții, prin acte, sunt scriitor bucureștean. Nu am apelat niciodată la drepturile mele de bucureștean, la bilete de tratament, la cazări etc. Faptul că sunt considerat scriitor bucureștean mă rupe în două. Eu locuiesc, încă de la debutul meu literar, în Buzău. Legătura mea cu Bucureștiul are conotații asupra cărora nu îmi convine să zăbovesc. Legături cu Bucureștiul în general, vreau să zic. Altminteri, când e vorba de cele literare, Bucureștiul m-a ținut exact unde îmi e locul și lungul nasului, la Buzău, între alți anonimi văzuți așa inclusiv dinspre scriitorii bucureșteni de origine buzoiană. Cu mici excepții. Nu sunt poet bucureștean. Și nici poet buzoian. Sunt doar un poet român. Mi-am câștigat acest drept. Îi mulțumesc lui Horia Gârbea pentru invitația sa. La ora la care scriu aceste rânduri deja i-am trimis, fără entuziasm, patru poeme pentru viitoarea antologie. Mă întreb doar atât, acesta fiind și scopul acestor rânduri în care am bătut apa în piuă ca să priceapă furtuna: De ce tot facem antologii profesionale pe ”cartiere”, ”județe” , ”filiale”, ”regiuni” etc. când, cel mai simplu ar fi, ca, sub egida Uniunii Scriitorilor din România, din când în când, la nu știu câți ani, să apară ”O antologie a poeziei românești” actuale? De ce suntem ”compartimentați” în acest pat suprapus al lui Procust? Nu vreau să irit pe nimeni. Sunt doar trist pentru că mă simt izolat în centrul țării printr-o includere în ceva ce nu nu-mi dă niciun fel de identitate literară. Dimpotrivă. E-mailul lui Horia Gârbea, conform rugăminții sale, l-am trimis și celorlalți poeți ”bucureșteni” din Buzău și din Râmnicu Sărat cotizanți la Filiala București. Nu sunt egoist. Să ne bucurăm de celebritate împreună. Mulțumim anticipat, din inimă, Primăriei Capitalei, chiar dacă nu prea stă în Firea noastră!…Iapa cu dinți nu se caută în dar. Aleluia! A nu se înțelege că, unii provinciali, precum subsemnatul, am vrea și perne ”Dormeo” la Cimitirul Bellu, lângă clasicii ierbii noastre cea de toate primăverile din ce în ce mai gălbejite. Îmi amintesc de o antologie de poezie făcută de Laurențiu Ulici, ceva în genul ”1001 una de poezii românești”. Un eșec editorial, o ciudățenie sau un moft al unui om cu o inteligență demonstrată și recunoscută. Nu e cazul intreprinderii lui Horia Gârbea. Tocmai de-asta trag clopotele. Gârbea e pe cai. S-ar putea să reușescă. Aproape că-mi este indiferent. La ce bun? În țara asta nu e loc pentru trei poeți la un loc nici măcar în țintirime. Pentru cine facem ”istorie literară” sub mersul melcilor noștri mereu însetați de verdeață și de umezeală? S-avem și noi pardon?
articol preluat de pe http://armoniiculturale.ro
Pe 26 mai 2017 a murit istoricul Alex Oproescu. Unul dintre cei mai mari bibliotecari din România, fost director al Bibliotecii Județene ”V. Voiculescu” din Buzău timp de peste trei decenii. Cu o săptămână înainte de dispariția sa i-am scris primarului orașului nostru. Scrisoarea a fost postată pe Facebook de publicistul Nistor Tănăsescu. La scurt timp, Alex Oproescu (Alexandru Oproescu-Mihai) a fost internat într-un așezământ de top. Au făcut pentru el gesturi de mare finețe sufletească doamnele Mihaela Roxana Constantinescu (avocat) și Marcela Chiriță – fostă bibliotecară. Aceasta, împreună cu istoricul Valeriu Nicolescu a scris o evocare deosebită despre Alex Oproescu, publicată în ziarul OPINIA. Luni, 29 mai, pe la ora prânzului, eroul nostru a fost depus în holul Bibliotecii Județene ”V. Voiculescu”. Această decizie și cheltuielile de înmormântare au fost determinate de președintele Consiliului Județean Buzău, Petre Emanoil Neagu, prilej cu care domnul Neagu a crescut în ochii mei cât alții într-o viață întreagă. Am intenționat să mă duc să-l văd pe Alex Oproescu la fostul său loc de muncă. Nu am putut intra acolo când am văzut cum un fariseu ”păzește” intrarea. Unul care, practic, i-a furat opera și multe din meritele ce i se cuveneau. Un om cu sufletul strâmb. O creatură a naturii, care, cu vreo trei săptămâni înainte de dispariția doctorului Valeriu Bistriceanu, arunca bale veninoase asupra acestuia, într-o fițuică. Noroc că pagina respectivă a fost respinsă de oamenii normali din jurul maimuței și a rămas, chiar a rămas, doar în format electronic. O păstrăm pentru vecie. În fine, îmi continui tristețea. M-am dus la Capela Cimitirului ”Dumbrava” unde, la inițiativa lui Ovidiu Cameliu Petrescu, președintele Asociației Culturale ”Renașterea Buzoiană”, am depus o coroană de flori naturale, plătită de fostul deputat. Seara am fost prezent la slujba oficiată de preotul Mihail Milea. Împreună cu colegii mei de la Filiala București a USR – Dumitru Ion Dincă, Dorin Ivan și Constantin Marafet – am depus încă o coroană de flori naturale. Povestea e ceva mai lungă. Marți, 30 mai, Alex Oproescu a fost înmormântat. Nu am putut să fiu prezent. Cândva o să detaliez. De la un timp încoace, prezența temporară în cimitire îmi face rău. În ultimii ani, am participat la înmormântările unora dintre scriitorii buzoieni dragi mie: Corneliu Ștefan, Gheorghe Ene, Gheorghe Andrei, George Vioreanu, Ion Stanciu, Gheorghe Mincă, Valeriu Bistriceanu, Dan Manolescu și mulți alții. Nu am fost prezent la pomenile acestora. E vorba de o obsesie. Văd la astfel de ”pomeni” reptile care toată viața lor au scuipat mortul care îi pune orezul în barbă. E o imagine ”barbară”. Vikingoasă. De-asta fug de pomeni. Cu Alex Oproescu am avut o colaborare eficientă. Ne-am certat de câteva ori. Era un om corect. Prea corect. Am multe de povestit și le voi povesti. Și încă o precizare. Sorin Burlacu, cel care l-a înlocuit pe Alex Oproescu la conducerea Bibliotecii Județene, nu i-a făcut absolut nici un rău acestui cărturar deosebit. A fost o chestiune simplă, de administrație. Alex Oproescu s-a pensionat cât de târziu a fost posibil. Nimeni nu l-a dat afară din Biblioteca Județeană ”V. Voiculescu”. Cu excepția legii. În schimb, cât a lucrat acolo, în ultimii ani, l-au ros moliile. Unele venite direct de pe la măturătorii de pe strada Chiristigii, dar și de pe lângă clădirile din jurul Bibliotecii. E mult de scris. Când am debutat editorial, în 1996, Alex Oproescu a fost lângă mine. Mi-a acordat o atenție deosebită. A făcut zarvă. M-a impus în lumea literară locală, mică și tristă. A fost cu mine în satul meu natal, pentru a lansa cartea de debut, împotriva voinței mele. M-a trecut între prioritățile sale culturale. După lansarea de la Bălăceanu ne-am dus acasă la părinții mei. A fost tratat simplu, țărănește, cu un borș și cu niște carne scoasă din untură. A cerut mamei mele să-i facă și o mămăligă. Se bucura enorm de gustul mâncării din casa părințior mei. Au mai fost la manifestare și la masă poeții Constantin Petcu și Aurel Ganea plus bibliotecarul de atunci Alexandru Mihăiescu. La plecarea din sat, Alex Oproescu parcă plângea de bucurie, îi pupa mâna mamei mele, ”tanti Floarea”, și părea tare fericit că există. Biata mea mamă se uita la el ca la un academician autentic. Și chiar a fost un academician. Datorită lui, energiei sale nucleare, la un moment dat am simțit că m-am înălțat, în lumea cuvintelor scrise, cu ceva mai mult de un kilometru literar. Ca o rachetă de experiment. A pariat și pe mine. Dumnezeu să-l odihnească în liniștea Sa veșnică și în recunoștința noastră trecătoare.
PS: E incredibil câte urâte mirosuri emană fosta Securitate și slugile ei, inclusiv prin cimitire. Acum câteva minute m-a sunat Nistor Tănăsescu. A publicat textul de mai sus pe facebook. A fost măscărit de un turnător căruia eu nu-i pomenesc numele din principiu. O godzilă care nu va ajunge niciodată nici măcar la Judecata de Apoi. Nu are acest drept uman. E doar un făcător de rău. Un mic Scaraoțchi căruia, acum câțiva ani, aș fi putut să-i tai copitele. N-am făcut-o. Răul nu poate fi stârpit de Bine. Nici de Biserică. Nici de preoți. Nici de tămâie. Răul e mai universal decât sufletele noastre. Când pute aerul din jur, când apa nu e curată, când lumina e dată prin ciurul nopții înseamnă că viața se lixăndrește dinspre Iad. Mi-am publicat cartea de muncă, în întregime, cu comentarii. Turnătorii care au savurat-o cu tristețe demonică încă nu au astâmpăr. Mă fac ”securist”. Nu mai înțeleg ce se poate ascunde în spatele acestui cuvânt. Mă închin. Mai mult nu pot. Sunt optimist. Mai optimist decât turnătorii închipuiților ”securiști”. Am umerii goi, la vedere. Pe ei se pot așeza oricând porumbei de toate culorile și speciile. Nu am pisici sub locul în care unii vor să îmi pună grade. E simplu de tot. Dumnezeu nu doarme nici chiar atunci când i se aruncă în ochi cu praf de pușcă. E tot timpul în legitimă apărare. Având în vedere că diavolul nu doarme niciodată, voi re și reveni. Poate că asta e menirea mea. Să aprind tămâie și să-mi fac semnul crucii. Am început să pot suporta „cuiele” răului. Am un scop în viață: ”Nihil sine Deo”. Mă rog pentru cei bântuiți. Mai mult nu pot face. Deocamdată.
Marin Ifrim
Letopiseţul lui Marin Ifrim 